paing definitie

10 definiții pentru paing

PAÍNG, paingi, s. m. Păianjen. – Din sl. *pa(i)okŭ.
PAÍNG, paingi, s. m. Păianjen. – Din sl. *pa(i)okŭ.
PAÍNG s. m. v. păianjen.
paíng (înv.) s. m., pl. paíngi
paíng s. m., pl. paíngi
PAÍNG s. v. păianjen.
paíng (paíngi), s. m. – Arahnidă (Tegenaria domestica). – Var. piangăn, (Munt.) painjin(e), păia(n)jen. Mr. pangu, megl. puiangu. Sl. paąkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 238; Byhan 324), cf. sb., cr., rus. pauk, bg. pajuk, slov. pajenk, pol. pajak; finalul var. -in(e), pare să se explice (Tiktin) prin sl. paąčina „pînză de păianjen”. – Der. painjină, s. f. (pînză de păianjen), din cuvîntul sl. citat; painjeniș (var. păienjeniș, păi(e)njiniș, păingăniș), s. n. (pînză de păianjen); păinjinel, s. m. (liliuță, Anthericum ramosus); păianjeni (var. (împă)i(e)njeni), vb. (a se întuneca, a se acoperi de ceață); păi(e)njinar, s. m. (Olt., pînză de păianjen).
PAÍNG ~gi m. v. PĂIANJEN. /<sl. pa[j]onku
paíng (Con. 251), paíngăn (nord), painjin (sud), păĭánjen (Munt. Olt.) și păiájen (Munt. vest) m. (bg. paing, paenk și paĭuk, d. vsl. paonkŭ și paĭonkŭ, painjin, paĭončina, bg. paĭužina, pînză de painjin; sîrb. pauk, ung. pank și pok). Un arahnid care are opt picĭoare și pînă la opt ochĭ și care se nutrește cu insecte, pe care le prinde într’o plasă pe care o țese cu un fir produs de el (tegenaria domestica și epeira diadéma). Tripitea. – Uniĭ painjinĭ îs marĭ pînă la 3 cm., ĭar în zona tóridă mult maĭ marĭ. Eĭ trăĭesc în scorburĭ saŭ în pămînt; alțiĭ, maĭ micĭ, trăĭesc pin șoproane, podurĭ, case neîngrijite și aĭurea; alțiĭ trăĭesc chear în apă. Rîĭa e cauzată de un arahnid parazit care trăĭește pe supt pele. V. mătase.
PAING s. (ZOOL.) păianjen.

paing dex

Intrare: paing
paing substantiv masculin