PAIANJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINGENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂIENJENÍȘ, păienjenișuri, s. n. Pânză țesută de păianjen. ♦ Fig. Desiș, rețea, împletitură. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) painjeníș, păinjeníș, paianjeníș, paingeníș, păingăníș s. n.] – Păianjen + suf. -iș.

PĂINGĂNÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAIANJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINGENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂIENJENÍȘ, păienjenișuri, s. n. Pânză țesută de păianjen. ♦ Fig. Desiș, rețea, împletitură. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) painjeníș, păinjeníș, paianjeníș, paingeníș, păingăníș s. n.] – Păianjen + suf. -iș.

PĂINGĂNÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAIANJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINGENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PAINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂIENJENÍȘ, păienjenișuri, s. n. (De obicei la sg., cu sens colectiv; și în formele păienjeniș, păinjeniș, painjeniș) Pînză țesută de păianjen. Colbăit, păienjenișul peste scuturi vechi ji steme, Ca un giulgi murdar s-anină. COȘBUC, P. II 98. În odaie, prin unghere S-a țesut păinjeniș. EMINESCU, O. I 105. ◊ (În metafore și comparații) Simțea în tot trupul dureri care o săgetau și-i era capul prins într-un păienjeniș. PAS, Z. I 127. Luna albă, noaptea, împînzea cîmpiile cu o lumină strălucită, un painjeniș vioriu de basme. SADOVEANU, O. I 131. Părea mult mai tînăr: silueta zveltă, mersul sprinten, ținuta mîndră compensau oboseala feței, păienjenișul care-i încercuia ochii. EFTIMIU, N. 27. – Variante: paienjeníș, painjeníș, păinjeíș, paianjeníș, painjiníș (GALACTION, O. I 70), paingeníș (ALECSANDRI, P. III 453), păingăníș (MARIAN, O. I 360) s. n.

PĂINGĂNÍȘ s. n. v. păienjeniș.

PĂINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș.

păienjeníș s. n., pl. păienjeníșuri

păienjeníș s. n., pl. păienjeníșuri

paingeníș (= păienjeniș) s. n. (pl. paingenișuri)

PĂIENJENÍȘ s. pânză, plasă, (rar) păinjinar, (reg.) paingânăraie, (înv.) păioară. (S-a prins ca într-un ~.)

PĂIENJENÍȘ ~uri n. 1) Totalitate a firelor unei pânze de păianjen. 2) fig. Împletitură deasă (de ceva). /păianjen + suf. ~iș

PĂIENJENIȘ s. pînză, plasă, (rar) păinjinar, (reg.) paingînăraie, (înv.) păioară. (S-a prins ca într-un ~.)