paiață definitie

13 definiții pentru paiață

PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.
PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.
PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Actor de circ sau de bîlci care stîrnește rîsul prin înfățișarea lui caraghioasă, prin glume și ghidușii. V. măscărici, bufon, clovn. Se gîndea: Sînt ridicol, mă agit ca o paiață. DUMITRIU, B. F. 39. Săteni cu fețe liniștite... se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn. SADOVEANU, O. III 384. Erau două paiațe mici, foarte comice. CARAGIALE, O. III 20. ♦ Păpușă îmbrăcată ca un clovn. începu să izbească cu piciorul în căruciorul roșu, în paiața turtită care scoase sub călcîi un țipăt muzical. C. PETRESCU, S. 205. Celor nevinovați, păpușile ori soldații de plumb sau toate dihăniile și paiațele vorbitoare li se cuvin, – dar este o vîrstă la care copilul întoarce capul plictisit de la jucărele. ANGHEL, PR. 179. 2. Fig. Om caraghios, neserios, lipsit de personalitate. Ludovic al XVI-lea era o nenorocită făptură omenească, o paiață încoronată, fără voință și fără cap. LIT. ANTIMONARHICĂ 161. – Variante: (neobișnuit) paiáț, paiați (VLAHUȚĂ, P. 87), paiánț, paianți (HOGAȘ, DR. II 131), s. m.
paiáță s. f., g.-d. art. paiáței; pl. paiáțe
paiáță s. f., g.-d. art. paiáței; pl. paiáțe
PAIÁȚĂ s. 1. v. clovn. 2. v. bufon.
PAIÁȚĂ s.f. 1. Actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. 2. (Fig.) Caraghios; neserios, măscărici. [Pron. pa-ia-. / cf. rus. paiaț, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian].
PAIÁȚĂ s. f. 1. actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. ◊ (depr.) om neserios, măscărici. 2. păpușă îmbrăcată în paiață (1). (< rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze)
paiáță (paiáțe), s. f. – Măscărici, saltimbanc. – Var. paiaț. It. pagliaccio, fr. paillasse. – Der. paiațerie, s. f. (clovnerie, bufonerie).
PAIÁȚĂ ~e f. 1) Actor de circ sau de bâlci, care prezintă exerciții acrobatice ușoare; saltimbanc; măscărici. 2) Păpușă având înfățișarea unui astfel de actor. 3) fig. Persoană lipsită de seriozitate, ridicolă. /<fr. paillasse, germ. Paiazze
paiață f. 1. comediant de bâlciu; 2. fig. om fără caracter (= fr. paillasse).
*paĭáț m. și paĭáță f., pl. e (paĭaț vine d. rus. paĭac [fr. paillace]; paĭață e o formă maĭ cultă d. fr. paillasse, care vine d. paille, paĭe; it. pagliaccia, paĭe proaste, pagliaccio, paĭaț. V. paĭ). Comediant de bîlcĭ. Fig. Om neserios. – Pop. paĭanț. V. clovn, ghiduș.
PAIAȚĂ s. 1. clovn, măscărici, saltimbanc. (~ la circ.) 2. bufon, măscărici, (rar) nebun, (înv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măscăraci, măscăreț, soitar, (franțuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduș. (~ la curtea unui suveran medieval.)

paiață dex

Intrare: paiață
paiață substantiv feminin