pahonț definitie

11 definiții pentru pahonț

PAHÓNȚ, pahonți, s. m. (Pop.) 1. Soldat cărăuș din armata rusă. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară. [Var.: pohónț s. m.] – Cf. rus. pehotineț „infanterist”.
POHÓNȚ s. m. v. pahonț.
PAHÓNȚ, pahonți, s. m. (Pop.) 1. Soldat cărăuș din armata rusă. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară. [Var.: pohónț s. m.] – Cf. rus. pehotineț „infanterist”.
POHÓNȚ s. m. v. pahonț.
PAHÓNȚ, pahonți, s. m. Soldat cărăuș din fosta armată țaristă. În fața Vidinului stau romînii; în locul vagoanelor erau pahonții. D. ZAMFIRESCU, R. 188. – Variantă: pohónț (CREANGĂ, P. 304) s. m.
pahónț (pop.) s. m., pl. pahónți
pahónț s. m., pl. pahónți
PAHÓNȚ ~i m. pop. 1) Soldat cărăuș din armata rusă. 2) depr. Persoană grosolană și murdară. /cf. rus. pehotineț
pahonț m. Mold. 1. cărăuș muscal; 2. fig. mojic, bădăran: ce ai pățit, mă pahonțule? CR. [Vechiu-rom. și Mold. pohoț, mijlocitor neonest (f. pohoață) = rus. POHOTNYI, nerușinat, desfrânat].
pahónț, V. pohonț.
pohónț și pahónț m. (rut. pogóncĭ și -ónecĭ [pron. pahónțĭ], curier, d. po-goniti, a pogoni, a mînca vitele; rus. pogónšcik, curier, mojic. V. pogonicĭ). Mold. Iron. Rus de un aspect sălbatic (cărăuș al oștiĭ ruseștĭ orĭ soldat rusesc în general).

pahonț dex

Intrare: pahonț
pahonț substantiv masculin
pohonț