paharnic definitie

2 intrări

12 definiții pentru paharnic

PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Persoană care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic.
PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Cel care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic.
PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (În trecut uneori în forma mare paharnic) Mare demnitar de la curtea domnitorilor romîni, boier de divan care administra viile și pivnițele domnești și avea grija dărilor în natură datorate domnitorului din vinul produs în țară. Trei boieri rămaseră... paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr. DELAVRANCEA, O. II 39. ♦ Cel care toarnă de băut oaspeților la masă. Astăzi paharnic e Hiltruna, Copila cea frumoasă, că-i vechiul obicei Al neamului, paharul la zile mari să-l bei Turnat de cea mai dragă fecioară ce e-n casă. COȘBUC, P. I 161.
pahárnic s. m., pl. pahárnici
pahárnic s. m., pl. pahárnici
PAHÁRNIC s. (IST.) (înv.) ceașnic. (~ la curtea domnească.)
PAHÁRNIC ~ci m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Boier de divan responsabil cu băutura domnului, cu administrarea podgoriilor domnești și cu strângerea impozitelor pe vii și pe vin. 2) fam. Persoană care toarnă băutură în pahare în timpul unei petreceri. /pahar + suf. ~nic
paharnic m. (Marele) mare boier de divan, având la început însărcinarea de a turna Domnului vinul pe care îl gusta el întâiu, apoi boier de clasa a doua și în cele din urmă simplu titlu onorific. [Slav. PAHARĬNIKŬ]. V. cupar.
pahárnic m. (vsl. pe- și paharĭnikŭ). În vechime, unu din ceĭ șapte marĭ boĭerĭ de divan care la început turma domnuluĭ vin la sărbărĭ și gusta el întîĭ. Pe urmă, boĭer maĭ mic. În cele din urmă, simplu titlu onorific. – V. cupar.
PAHARNIC s. (IST.) (înv.) ceașnic. (~ la curtea domnească.)
*PAHARNIC; Păhărnicelu, vătaf (D Buc).
paharnic, paharnici s. m. (glum.) bețiv.

paharnic dex

Intrare: paharnic
paharnic substantiv masculin
Intrare: Paharnic
Paharnic