Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru pagodă

PAGÓDĂ, pagode, s. f. Templu budist sau brahman la unele popoare din Orient, în formă de turn piramidal, compus din mai multe etaje suprapuse, care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. – Din fr. pagode.
PAGÓDĂ, pagode, s. f. Templu hindus, budist sau brahman la unele popoare din Orient, în formă de turn piramidal, compus din mai multe etaje suprapuse, care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. – Din fr. pagode.
PAGÓDĂ, pagode, s. f. Templu la unele popoare din Extremul Orient, a cărui construcție este dominată de un turn piramidal format din mai multe acoperișuri suprapuse, ale căror streșini sînt întoarse în sus, ceea ce îi dă o siluetă caracteristică. Ici o pagodă.. alături o biserică împodobită în stil rococo. RALEA, O. 103. Ochiul vesel întilnește.. Turnuri nalte și pagode unde cîntă vechiul bonz. ALECSANDRI, P. III 84.
pagódă s. f., g.-d. art. pagódei; pl. pagóde
pagódă s. f., g.-d. art. pagódei; pl. pagóde
PAGÓDĂ s.f. Templu în formă de turn piramidal compus din mai multe construcții suprapuse, specific unor țări din Extremul Orient. [< fr. pagode, cf. port. pagoda].
PAGÓDĂ s. f. templu în formă de turn piramidal din mai multe construcții suprapuse, specific unor țări din Extremul Orient. (< fr. pagode)
PAGÓDĂ s. f. (< fr. pagode; cuv. al unei limbi din India) 1. Templu, edificiu religios (hindus, budist sau brahman), la unele popoare orientale, alcătuit din mai multe etaje care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus, dând edificiului o formă piramidală. ♦ Abajur-pagodă = abajur a cărui formă este asemănătoare cu acoperișul unei pagode. 2. Idol, zeu adorat într-o pagodă. 3. Mică figurină chinezească, cu capul mobil, fabricată în China, în sec. 17-18. 4. Monedă de aur indiană cu circulație în sec. 17-19.
PAGÓDĂ ~e f. (la unele popoare orientale) Edificiu de cult constând din câteva etaje suprapuse cu streșinile întoarse în sus. /<fr. pagode
pagodă f. 1. templul unor popoare aziatice (Chinezi, Indieni, Siamezi): 2. idol adorat într’însele; 3. mică figură de porțelan cu capul mobil.
*pagódă f., pl. e (fr. pagode, d. pg. pagoda, care vine d. pers. but-hoda, d. but, idol, și hoda, casă). Templu la popoarele din extremu Orient (India, China, Japonia). Idol din acest templu. Mică figură chinezească (de lut orĭ de porțelan) cu capu mobil.

pagodă definitie

pagodă dex

Intrare: pagodă
pagodă substantiv feminin