PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer.

PAGINÁRE, paginări, s. f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; paginație. – V. pagina.

PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer.

PAGINÁRE, paginări, s. f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; paginație. – V. pagina.

PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A orîndui în pagini materialul tipografic cules, cu figurile și titlurile respective. ◊ A schița planul de așezare a materialului unui ziar, fixînd pe pagină locul fiecărui articol. 2. A numerota paginile sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. La ceasul douăsprezece, așeza tocul pe suportul unde mai așteptau o jumătate de duzină, cu penițele proaspăt schimbate, pagina foile, le adăoga la cele de ieri și de alaltăieri. C. PETRESCU, C. V. 143.

paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză

pagináre s. f., g.-d. art. paginắrii; pl. paginắri

paginá vb., ind. prez. 1 sg. paginéz, 3 sg. și pl. pagineáză

pagináre s. f., g.-d. art. paginării; pl. paginări

PAGINÁ vb. a numerota. (A ~ un caiet.)

PAGINÁRE s. 1. numerotare, numerotație, paginație, (înv.) paginatură. (~ filelor unui caiet.) 2. v. paginație.

PAGINÁ vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în șpalturi; a numerota paginile unei cărți. 2. A schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr. paginer].

PAGINÁRE s.f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; punere în pagină, paginat, paginație. [< pagina].

PAGINÁ vb. tr. 1. a numerota paginile (unei cărți etc.). 2. a așeza în pagini materialul cules în șpalturi. ◊ a schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. (< fr. paginer)

A PAGINÁ ~éz tranz. 1) (manuscrise, cărți etc.) A supune operației de numerotare a paginilor. 2) poligr. (texte în șpalturi) A aranja în format de pagini; a pune în pagini. /Din pagină

paginà v. a numerota paginile unei cărți.

*paginațiúne f. (d. paginez). Acțiunea de a pagina. Modu de a pagina: paginațiune greșită. – Și -áție și -áre.

*paginéz v. tr. (fr. paginer). Numerotez paginile uneĭ cărțĭ, unuĭ caĭet.

PAGINA vb. a numerota. (A ~ un caiet.)

PAGINARE s. 1. numerotare, numerotație, paginație, (înv.) paginatură. (~ filelor unui caiet.) 2. (TIPOGR.) paginat, paginație. (~ unui ziar.)