paginațiune definitie

15 definiții pentru paginațiune

PAGINÁȚIE, paginații, s. f. 1. Așezare în format de pagini a unui text cules, pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește; paginare. ♦ Schițare anticipată (înainte de culegere) a locului în pagină al fiecărui articol dintr-un periodic; mod de paginare. ♦ Secție într-o tipografie unde se efectuează această operație. 2. Numerotare a paginilor; șir de numere succesive care reprezintă această numerotare; paginare. [Var.: paginațiúne s. f.] – Din fr. pagination.
PAGINAȚIÚNE s. f. v. paginație.
PAGINÁȚIE, paginații, s. f. 1. Așezare în format de pagini a unui text cules, pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește; paginare. ♦ Schițare anticipată (înainte de culegere) a locului în pagină al fiecărui articol dintr-un periodic; mod de paginare. ♦ Secție într-o tipografie unde se efectuează această operație. 2. Numerotare a paginilor; șir de numere succesive care reprezintă această numerotare; paginare. [Var.: paginațiúne s. f.] – Din fr. pagination.
PAGINAȚIÚNE s. f. v. paginație.
PAGINÁȚIE s. f. Acțiunea de a pagina, orînduirea unui text în pagini; secție într-o tipografie unde se efectuează această muncă.
pagináție (-ți-e) s. f., art. pagináția (-ți-a), g.-d. art. pagináției; pl. pagináții, art. pagináțiile (-ți-i-)
pagináție s. f. (sil. -ți-e), art. pagináția (sil. -ți-a), g.-d. art. pagináției; pl. pagináții, art. pagináțiile (sil. -ți-i-)
PAGINÁȚIE s. 1. v. paginare. 2. (TIPOGR.) paginare, paginat. (~ unui ziar.)
PAGINÁȚIE s.f. (Poligr.) Așezare în pagini a materialului cules în șpalturi; paginare; secție unde se face această operație. ♦ Numerotare a paginilor unei cărți. [Gen. -iei, var. paginațiune s.f. / cf. fr. pagination].
PAGINAȚIÚNE s.f. v. paginație.
PAGINÁȚIE s. f. 1. paginare; paginatură. 2. secție într-o tipografie unde se face paginarea. (< fr. pagination)
PAGINÁȚIE ~i f. 1) v. A PAGINA. 2) Secție a unei tipografii în care se paginează. 3) Imprimat al unui text pus în pagină și destinat corectării greșelilor. [G.-D. paginației; Sil. -ți-e] /<fr. pagination
paginați(un)e f. șir de numere ale paginilor unei cărți.
*paginațiúne f. (d. paginez). Acțiunea de a pagina. Modu de a pagina: paginațiune greșită. – Și -áție și -áre.
PAGINAȚIE s. 1. numerotare, numerotație, paginare, (înv.) paginatură. (~ unui caiet.) 2. (TIPOGR.) paginare, paginat. (~ unui ziar.)

paginațiune dex

Intrare: paginație
paginațiune
paginație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e