pag definitie

32 definiții pentru pag

PAG1 s. m. v. paj.
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ.
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.
PAG1 s. m. v. paj.
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ.
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În evul mediu, mai ales în Europa apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.
PAG1 s. m. v. paj.
PAG2, -Ă, pagi, -e, adj. (Despre cai, mai rar despre alte animale) Care are pete (de obicei albe) pe cap sau pe trup; tărcat. [Alese] doi căluți pagi, care se împărecheau bine la umblet. PAG, B. 66. În fnmte-i colonelid semeț pe calu-i pag. ALECSANDRI, P. III 446. Am o vițelușă pagă Care tot cîmpul aleargă Funia-n tufiș nu se bagă (Coasa). GOROVEI, C. 113. ♦ (Substantivat) Să-ți încalec pe pagul, Ca să-i văd și umbletul. I. CR. I 12.
PAJ, paji, s. m. Tînăr nobil aflat pe lîngă un senior, un rege sau un principe din societatea feudală pentru a învăța meseria armelor; copil de casă. În volumul lui Cincinat trec paji și castelane. ANGHEL, PR. 154. Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj. EMINESCU, O. I 160. Frumosul meu paj, căutătura ta este nevinovată. NEGRUZZI, S. III 308. – Variantă: (învechit) pag (EMINESCU, O. I 85, NEGRUZZI, S. II 76) s. m.
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
paj s. m., pl. paji
pag adj. m., pl. pagi; f. sg. págă, pl. páge
paj s. m., pl. paji
PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan.
PAG s.m. v. paj.
PAJ s.m. (Ist.) Tânăr nobil în serviciul unui senior feudal; copil de casă. [Var. pag s.m. / < fr. page, germ. Page].
-PÁG elem. „unit, legat”. (< fr. -page, cf. gr. pagos)
PAJ s. m. 1. tânăr nobil în serviciul unui senior feudal, al unui rege sau împărat; copil de casă. 2. pieptănătura feminină care imită pe cea a pajului (1). (< fr. page, germ. Page)
pag (págă), adj. – Tărcat, pestriț, bălțat. – Var. peag. Sl. pegu (Cihac, II, 237; Conev 97), cf. sb. pjega „pată”, v. slov., cr. pega.
paj (páji), s. m. Tînăr nobil din serviciul unui rege, al unui senior etc. Fr. page.
PAG págă, pagi, páge (mai ales despre cai) Care este de culoare neagră sau roșcată, cu pete mari albe. /<sl. pĕgŭ
PAJ1 ~uri n. Pieptănătură femeiască în care părul este lăsat liber în jos și sucit la capete înăuntru. /<fr. page, germ. Page
PAJ2 ~i m. 1) (în evul mediu) Fiu de nobil aflat în serviciul unui rege sau al unui mare demnitar pentru a deprinde mânuirea armelor și pentru a învăța manierele de la curte. 2) Copil de casă. /<fr. page, germ. Page
pag a. Mold. bălțat, breaz: semeț pe calu-i pag AL. [Slav. PĬEGŬ].
paj m. tânăr nobil în serviciul unui rege sau Domn: cu crengi îl apără pajii de muscuțe și zăduf EM. (= fr. page).
pag, -ă adj. V. peag.
*paj m. (fr. page). În evu mediŭ, tînăr nobil pus pe lîngă un principe, un senior, o castelană ca să învețe profesiunea armelor, să-ĭ escorteze orĭ să facă oare-care serviciĭ. La noĭ, copiiĭ de casă eraŭ tot un fel de pajĭ. V. aprod și paic.
peág, -ă adj., pl. pegĭ, pege (vsl. pĭegŭ, pătat, d. got. fáihus, vgerm. fêh, ngerm. fehe, veveriță siberiană). Olt. ș. a. Pătat, cu pete marĭ (vorbind de penele găinilor). Est. Care are toate picĭoarele albe pînă la genunchĭ și e bălțat la coaste, ĭar în colo negru: cal peag. – În nord pag (ca bat îld. beat), dar pl. pagĭ. V. pintenog, breaz, murg, roĭb, șarg, pestriț.
PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan.
PAG, insulă în M. Adriatică (287 km2) situată în apropiere de coasta dalmată (Croația). Climă mediteraneană.
*PAG adj. „bălțat”, pentru vitele cu pete albe. 1. Pagu, ard. 1726 (Paș); -l (Sd XVI); St.; Movila Pagului t. mold. 2. + -one: Pagone vameș (Isp VI2). 3. Peagu, ard. 1758 (Paș); Pegulescu act; Pegeni s., olt.
-PAG „fixat, unit”. ◊ gr. pagos „legat, unit” > fr. -page, it. -pago > rom. -pag.

pag dex

Intrare: Pag
Pag
Intrare: pag (adj.)
pag 1 adj. adjectiv
Intrare: pag (adj.) (s.m.)
pag 1 adj. substantiv masculin
Intrare: pag (suf.)
pag 3 suf.
Intrare: paj
pag 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul
paj substantiv masculin