padină definitie

14 definiții pentru padină

PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.
PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.
PADÍNĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau uneori ușor scobit, aflat în vîrful unui deal sau al unui munte, pe coastă sau chiar la poalele muntelui. Pe acolo pe sus, pe podișuri, «pe padini», vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini și pe fața slobodă a întinselor pășuni. DUMITRIU, N. 187. ♦ Mică depresiune circulară sau eliptică, în regiunile de stepă. – Variantă: pădină (HODOȘ, P. P. 91) s. f.
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini
PÁDINĂ s. v. crov.
pádină (pádini), s. f. – Colnic, măgură mică. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu știm dacă padeș, s. n. (Trans. de N., zmeuriș) aparține aceleiași familii.
PÁDINĂ ~i f. Suprafață (aproape) plană pe vârful unui deal sau al unui munte. [G.-D. padinii] /<bulg. padina
padină f. (în regiunile muntoase) teren umed și adesea învăscut cu mușchi. [Slav. PADINA, căderea unei ape].
pádină f., pl. ĭ (vsl. [bg. rus.] pádina, vale adîncă, d. padati, pastĭ, a cădea. V. năpădesc). Vest. Loc șes (podiș) la poalele unuĭ deal. V. japină, zănoagă.
PADINĂ s. (GEOGR.) crov, găvan, (Mold. și Bucov.) coșcovă.
PADINA, com. în jud. Buzău, situată în câmpia Bărăganului; 4.840 loc. (2003). Expl. de gaze naturale. Viticultură.
PADÍNĂ (< bg.) s. f. Termen popular care indică o suprafață relativ plană, de obicei mai coborâtă față de relieful înconjurător. A fost preluat în geografie cu diferite sensuri, în funcție de tipul dec relief: a) (în regiuni carstice) vale seacă cu fundul relativ plat; uneori termenul este folosit și în sens de polie sau uvalas; b) (în regiuni de câmpie) microdepresiune de tasare în loess, rezultată, de obicei, prin unirea mai multor crovuri; c) (pe versanții afectați de alunecări de teren) suprafață aproape plană intercalată între valurile de alunecare.
PADINĂ subst. 1. Padina frecv., n. de fam., olt. (Hur). 2. Pădin (Hur); – fam. (Î Div); -escu (Hur 102); -ești fam. (AO IX 195); -ești s. (Mus).

padină dex

Intrare: padină (pl. -e)
padină pl. -e
Intrare: padină (pl. -i)
padină pl. -i substantiv feminin
Intrare: Padină
Padină