padișah definitie

10 definiții pentru padișah

PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în Evul Mediu și în epoca modernă) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah.
PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în trecut) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah.
PADIȘÁH s. m. (în trecut) Titlu purtat de împăratul Turciei; sultan. V. calif. Cad cu frunțile-n tină înaintea padișahului Solivian. DELAVRANCEA, O. II 235. Padișahul vostru, nu mă îndoiesc, Va să facă țara un pămînt turcesc. BOLINTINEANU, O. 36. Ienicerii jurat-au pe Allah Să deie pradă morții viziri și padișah. ALECSANDRI, P. III 349. ♦ (Astăzi) Titlu purtat de monarhul Afganistanului.
padișáh s. m., pl. padișáhi
padișáh s. m., pl. padișáhi
PADIȘÁH s. v. sultan.
padișáh (padișáhi) s. m. – Sultan al Turciei. Tc. padișah (Șeineanu, III, 93; Lokotsch 1604) din per. pad „protector” și šah „suveran”, cf. fr. padichah și șah.
PADIȘÁH ~i m. (în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu) Conducător absolut al țării; monarh; suveran. /<turc. padișah, fr. padichah
Padișah m. titlu persan ce corespunde sinonimului arab Sultan (Osman luă cel dintâiu, în 1300, acest titlu): Padișahul vostru va să facă țara un pământ turcesc BOL. [Turc. PADIȘAH, Împărat, lit. protectorul regilor].
*padișáh m. (turc. [d. pers.] padišah, protectoru regilor. V. șah). Titlu oficial al sultanuluĭ turcesc.

padișah dex

Intrare: padișah
padișah substantiv masculin