pacificator definitie

10 definiții pentru pacificator

PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore.
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore.
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, adj. Care pacifică, împăciuitor. ◊ (Substantivat; ironic) La 1788, în Viena, unde nu știm ce căuta pacificatorul nepoftit al consîngenilor săi [Molnar] tipărea o gramatică germano-romînă. IORGA, I. II 287.
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatór s. m., adj. m., pl. pacificatóri; f. sg. și pl. pacificatoáre, g.-d. sg. art. pacificatoárei
PACIFICATÓR, -OÁRE adj. Care pacifică, împăciuitor. [Cf. lat. pacificator, fr. pacificateur].
PACIFICATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care pacifică. (< fr. pacificateur, it. pacificatore)
PACIFICATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care pacifică; conciliator; împăciuitor. /<fr. pacificateur
PACIFICATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care are menirea de a restabili pacea. /<fr. pacificateur
pacificator m. cel ce pacifică.

pacificator dex

Intrare: pacificator (adj.)
pacificator adjectiv
Intrare: pacificator (s.m.)
pacificator substantiv masculin