Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru paciență

PACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.
PACIÉNȚĂ, paciențe, s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.
PACIÉNȚĂ s. f. (Franțuzism) Răbdare, îngăduință. Trebuie să abuzez de paciența d-tale și să-ți povestesc o mică intimplare absolut veridică. CARAGIALE, O. VII 295. – Variantă: paciínță s. f.
paciénță (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciénței
paciénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. paciénței
PACIÉNȚĂ s. v. răbdare.
Paciență ≠ impaciență
PACIÉNȚĂ s.f. Răbdare. [Var. pațiență s.f. / < lat. patientia, cf. it. pazienza, fr. patience].
PACIÉNȚĂ s. f. răbdare; îngăduință. (< lat. patientia, fr. patience, it. pacienza)
paciénță (paciénțe), s. f. – Răbdare. Lat. patientia (sec. XIX). Este dubletul lui pasență (var. pasiență, pasianț, înv. pasians), s. f. (combinare a cărților de joc pentru a vedea dacă se împlinește o dorință a jucătorului sau a altei persoane). – Der. (din fr.) pacient, s. m.; impacient, adj.; impaciență, s. f.; impacienta, vb. refl. (a se neliniști).
PACIÉNȚĂ f. livr. Caracter pacient; răbdare. [Sil. ci-en-] /<lat. patientia, fr. patience
paciență f. răbdare.
*paciénță f., pl. e (fr. patience, lat. patientia. V. pasians). Răbdare, calitatea de a nu te plictisi de un lucru.
paciență s. v. RĂBDARE.

paciență definitie

paciență dex

Intrare: paciență
paciență substantiv feminin
  • silabisire: -ci-en-