pachiderm definitie

16 definiții pentru pachiderm

PACHIDÉRM s. n. v. pahiderm.
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme.
PACHIDÉRM s. n. v. pahiderm.
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme.
PAHIDÉRM, pahidermi, s. m. Mamifer cu pielea foarte groasă, cu păr puțin și cu picioarele terminate cu copite, cum sînt: elefantul, hipopotamul, rinocerul etc.
pahidérm s. n., pl. pahidérme
pahidérm s. n., pl. pahidérme
PACHIDÉRM s.n. v. pahiderm.
PAHIDÉRM s.n. Mamifer erbivor cu pielea foarte groasă, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu o copită. [Var. pachiderm s.n. / < fr. pachyderme, cf. gr. pachys – gros, derma – piele].
PAHIDÉRM s. n. mamifer erbivor masiv cu pielea groasă, pântecele mare și picioarele terminate cu o copită. (< fr. pachyderme, gr. pakhydermos)
PAHIDÉRM ~e n. 1) (nume generic) Mamifer erbivor copitat, de talie foarte mare, cu pielea (extrem de) groasă, aspră, acoperită cu păr rar. 2) fig. Persoană insolentă; om nerușinat. /<lat. pachyderma, fr. pachyderme
pachiderm a. și m. se zice de mamiferele cu pielea foarte groasă, ca elefantul, calul, porcul.
*pachidérm, V. pahiderm.
*pahidérm, -ă adj. (vgr. pahýdermos, d. pahýs, gros, și dérma, pele. V. epidermă). Zool. Un ordin de mamifere cu pelea foarte groasă, aproape fără păr, și cu picĭoarele terminate pin copite. S. n. Doŭă pahiderme. Fig. Iron. S. m. Om gros de obraz, porc. – Mult timp pahidermele aŭ fost împărțite în proboscidiene (care azĭ formează un ordin special) saŭ pahiderme cu trompă (elefantu), în pahiderme propriĭ zise (hipopotamu, rinoceru, porcu ș. a.) și în solipede (calu). Astăzĭ se împart în proboscidiene (elefantu), artiodáctile (ipopotamu, bou) și perisodáctile (calu, rinoceru). V. bisulcat, soliped.
PAHI- (PACHI-) „gros, îngroșat”. ◊ gr. pakhys „dens, tare, gros” > fr. pachy-, germ. id., it. pachi-, engl. pachy- > rom. pahi- și pachi-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini îngroșați; ~acrie (v. -acrie), s. f., diformitate caracterizată prin existența unor extremități îngroșate; sin. acropahidermie; ~andru (v. -andru), adj., cu stamine îngroșate; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe îngroșate; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (persoană) care prezintă pahicefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., îngroșare anormală a oaselor craniene; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., îngroșare exagerată a buzelor; ~cromatic (v. -cromatic), adj., cu cromatina dispusă în filamente groase; ~dactil (v. -dactil), adj., care prezintă pahidactilie; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., îngroșare anormală a degetelor; ~derm (v. -derm), adj., s. n., 1. adj., Cu pielea foarte groasă. 2. s. n., Mamifer erbivor masiv, cu pielea foarte groasă, cu pîntecele mare și cu picioarele terminate cu o copită; ~dermie (v. -dermie), s. f., îngroșare patologică a pielii; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze groase; ~glosie (v. -glosie), s. f., îngroșare anormală a limbii; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea grosimii obiectelor; ~nemă (pachinemă) (v. -nemă), s. f., filament cromozomic prezent în stadiul pahiten al diviziunii meiotice; ~noză (v. -noză), s. f., creștere în grosime a organelor vegetale; ~odont (v. -odont), adj., (despre moluște) cu dinți îngroșați; ~onichie (v. -onichie), s. f., îngroșare exagerată a unghiilor; ~otie (v. -otie), s. f., îngroșare anormală a urechilor; ~pod (v. -pod), adj., s. m., (individ) cu picioare anormal de groase; ~pter (v. -pter), adj., (despre insecte) cu aripi îngroșate; ~riz (v. -riz), adj., cu rădăcina groasă; ~ten (pachiten) (v. -ten), adj., s. n., (stadiu) al profazei meiotice, caracterizat prin terminarea împerecherii cromozomilor omologi; ~trih (v. -trih), adj., cu peri groși.
pahiderm, pahiderme s. n. 1. (peior.) persoană obraznică / lipsită de bun-simț. 2. persoană greoaie și neîndemânatică.

pachiderm dex

Intrare: pahiderm
pachiderm
pahiderm substantiv neutru
pahiderm