pachet definitie

16 definiții pentru pachet

PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket.
PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket.
PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau mai multe obiecte strînse la un loc, învelite sau înfășurate într-o hîrtie, pînză etc. și, de obicei, legate, pentru a se putea păstra și transporta mai ușor. Intră pe poartă, întovărășit de-un băiat încărcat cu pachete. C. PETRESCU, Î. II 170. Găsii înlăuntru un mare pachet cu îngrijire făcut și frumos legat, deasupra căruia sta scris ca moto: «poftă bună». HOGAȘ, M. N. 59. (Urmat de determinări care arată conținutul) Ieși în vîrful picioarelor și se întoarse imediat c-un pachet de pînzeturi. BART, E. 382. Am găsit un mare pachet cu scrisori de la Iași. NEGRUZZI, S. I 55. ◊ (Glumeț) Permiteți-mi, vă rog, a vă trimite, de pe malurile frumoasei Dunări albastre, un pachet de salutări pentru toată lumea. CARAGIALE, O. VII 163. ◊ Expr. A face pachet = a aduna, a strînge și a lega la un loc mai multe lucruri. A trimite pe cineva pachet = a trimite pe cineva într-un anumit loc fără voia lui. (Despre mărfuri mărunte, mai ales alimente) (A pune) la pachet = a împacheta pentru a fi transportat. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate, legate între ele pentru a forma o singură piesă care poate fi folosită într-un sistem tehnic. Pachetele de grinzi de lemn sînt folosite la lucrări de poduri provizorii.
pachét s. n., pl. pachéte
pachét s. n., pl. pachéte
PACHÉT s. 1. v. colet. 2. (reg.) pac, pacioc, (Bucov.) pașcă. (Un ~ de tutun.)
PACHÉT s.n. 1. Reunire de obiecte legate sau învelite laolaltă; legătură; obiect, lucru învelit în hârtie, în carton etc. 2. Ansamblu de piese de același fel, folosite într-un sistem tehnic. [< fr. paquet, cf. germ. Packet, fr., engl. packet].
PACHÉT1 s. n. 1. reunire de obiecte legate sau învelite laolaltă în hârtie, în carton etc. ♦ (fam.) a trimite pe cineva ~ = a expedia fără voia lui. 2. formă intermediară a semifabricatului la producerea tablei subțiri prin laminare periodică. 3. grup de două-patru trenuri care circulă în același sens între două stații. 4. (sport) pack (2). 5. set, mulțime de probleme, legi, măsuri etc. ♦ ~ de nervi = persoană nervoasă, care se agită continuu. (< fr. paquet, germ. Packet)
PACHÉT2 s. n. (inform.) subdiviziune a unui mesaj, în anumite tipuri de rețele. (după engl., fr. package)
pachet (pachéte), s. n. – Legătură, pac, boccea; balot. Fr. paquet, cf. tc., rus. paket. – Der. împacheta, vb. (a ambala); despacheta, vb. (a dezambla).
PACHÉT ~e n. 1) Obiect constând din ceva învelit sau legat în așa fel încât să fie comod de transportat sau de păstrat. ◊ ~ individual pachet constând din tifon și vată sterilă pentru pansarea rănilor până la acordarea ajutorului medical. 2) Ambalaj (de carton, de hârtie etc.) în care este învelit ceva. 3) Ansamblu de piese identice, legate între ele, folosit într-un sistem tehnic. /<fr. paquet, germ. Paket
pachet n. strănsură de mai multe lucruri legate sau înfășurate (= fr. paquet).
*pachét n., pl. e (fr. paquet, d. engl. packet, din răd. pacc-, care pare de origine celtică; germ. pack, it. pacco, pachetto, rus. pakét. V. pac 1). Lucru învălit în ceva saŭ legătură nu prea mare de maĭ multe lucrurĭ puse la un loc, cum ar fi niște bomboane, ceaĭ, tutun, cărțĭ ș. a. (Cînd e maĭ mare, se zice balot). V. și colet și boccea.
PACHET s. 1. colet. (A primit un ~ prin mesagerii.) 2. (reg.) pac, pacioc, (Bucov.) pașcă. (Un ~ de tutun.)
a face (pe cineva) pachet expr. a expedia (pe cineva) rapid și fără voia acestuia undeva.
pachet, pachete s. n. (pub.) set de propuneri, oferte, servicii sau revendicări formulate de o instituție.

pachet dex

Intrare: pachet
pachet substantiv neutru