pațachină definitie

17 definiții pentru pațachină

PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.
PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.
PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. I. (Bot.) Arbust cu frunze asemănătoare celor de fag, dar mai verzi, cu nuanțe gălbui; crește mai ales în locurile umede din păduri; lemnul său e întrebuințat la fabricarea cărbunelui de desen și a prafului de pușcă, iar scoarța ca purgativ (Rhamnus cathartica). II. Femeie depravată, vulgară.
pațachínă (fam.) s. f., g.-d. art. pațachínei; pl. pațachíne
pațachínă s. f., g.-d. art. pațachínei; pl. pațachíne
PAȚACHÍNĂ s. v. roibă.
PAȚACHÍNĂ s. v. crușân, părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
pațachínă (pațachíne), s. f.1. Roibă (Rhamnus frangula). – 2. Prostituată, tîrfă. Pentru primul sens cf. sb. pasjakovina (Candrea, GS, VI, 324); sensul al doilea, dificil din punct de vedere semantic, ar putea fi o apropiere întîmplătoare, pornind de la o formație expresivă, ca moțochină.
PAȚACHÍNĂ ~e f. 1) Arbust cu ramuri ascendente (terminate la unele specii printr-un spin), cu frunze eliptice și cu fructe rotunde, de culoare neagră-violetă, care se întrebuințează în scopuri industriale și medicinale. 2) depr. Femeie desfrânată. /Orig. nec.
pațachină f. arbust cu bobițe negre, întrebuințate în medicină și în boiangerie (Rhamnus cathartica). [Origină necunoscută].
1) pațachínă, f., pl. e (d. pațachină 2 din cauza mirosuluĭ acestuĭ copăcel, adică „putoare”. Cp. cu tîrfă). Fleoarță, femeĭe depravată. – Și mațaghínă (est), care înseamnă și „mahalagĭoaĭcă, mitocancă, țopîrlancă”. V. magopeț.
2) pațachínă, baț- și pas- f., pl. e (sîrb. pasjakovina, d. pasjak, scîrnă de cîne, din cauza mirosuluĭ acestuĭ copăcel). Un copăcel fără spinĭ, cu fructe roșiĭ care pe urmă se fac negre, numit și lemn cînesc, crușeĭ și crușîn (rhamnus frángula saŭ frángula alnus), a căruĭ scoarță se întrebuințează în medicină, ĭar cărbunele la făcut praf de pușcă și la desemnat. Alt copăcel, ale căruĭ poame-s purgative, numit și verigar, salbă moale și mălin negru (rhámnus cathártica). Roĭbă.
róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte o văpsea roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță.
PAȚACHI s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanță, otrățel, roibă, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.
pațachi s. v. CRUȘÎN. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR.
Rhamnus frangula L. (syn. Frangula alnus Mill.) « Pațachină, Crușin ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe-verzi, mici, hermafrodite (5 petale, 5 sepale, 5 stamine), dispuse, pînă la 20, în fascicule axilare. Frunze ovat-lanceolate, acuminate, întregi, alterne, pe partea superioară verzi-lucioase, pe partea inferioară ceva mai deschise, pubescente de-a lungul nervurilor (proeminente). Arbust de cca 6 m înălțime, coroană rară, ramuri maro-închis, alterne, fără spini, subțiri, ascendente. Fructe, drupe verzi, roșii și, în final, negre, cu cîțiva sîmburi. Suportă umbra.
pațachină, pațachine s. f. (peior.) 1. femeie îmbrăcată ridicol / sau fardată excesiv. 2. Femeie ușuratică. 3. femeie trivială.

pațachină dex

Intrare: pațachină
pațachină substantiv feminin