pașuș definitie

10 definiții pentru pașuș

PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris). – Din magh. passzus.
PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris) – Din magh. passzus.
PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Învechit și regional) Pașaport. Ca să ne ducem cu lină, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171. ♦ Ordin (scris). A venit poruncă-n țară Să meargă feciorii iară; A venit cărți și pașuș Să meargă la număruș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323. – Variantă: pășúș (RETEGANUL, P. III 28) s. n.
PĂȘÚȘ s. n. v. pașuș.
pașúș (înv., reg.) s. n., pl. pașúșuri
pașúș s. n., pl. pașúșuri
PAȘÚȘ s. v. pașaport.
pașúș, pașúșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. pașaport. 2. ordin scris. 3. bilet, dovadă, permis. 4. bilet de vânzare a vitelor. 5. primar.
pașuș n. Tr. Mold. pașaport: ne trebuia pașuș nemțesc GHICA. [Ung. PÁSUS (din nemț. Pass)].
pașuș s. v. PAȘAPORT.

pașuș dex

Intrare: pașuș
pașuș substantiv neutru