9 definiții pentru păunaș
PĂUNÁȘ, păunași,
s. m. Diminutiv al lui păun; păunel. ♦ Epitet dezmierdător dat unui tânăr frumos, mândru, voinic. ◊ Păunașul codrilor = nume dat unui haiduc legendar, tânăr și voinic. [
Pr.: pă-u-] –
Păun +
suf. -aș.
PĂUNÁȘ, păunași,
s. m. Diminutiv al lui păun; păunel. ♦ Epitet dezmierdător dat unui tânăr frumos, mândru, voinic. ◊ Păunașul codrilor = nume dat unui haiduc legendar, tânăr și voinic. [
Pr.: pă-u-] –
Păun +
suf. -aș.
PĂUNÁȘ, pălmași,
s. m. Diminutiv al lui
păun. Și-mi văzu d-un păunaș, D-un păun cu coada verde. PĂSCULESCU, L. P. 51. Haide, mîndro... să fugim. Că noi bine ne lovim Și la ochi și la sprîncene Ca doi păunași la pene! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 57. ◊
Fig. (Termen afectiv pentru un tînăr frumos, chipeș, iubit) Trebuie să vie acuși păunașul tatii. ALECSANDRI, T. I 352. Potera... întreba de Gheorghiță, Gheorghilaș, Tînăr, mîndru păunaș. PĂSCULESCU, L. P. 277. ◊ Păunașul codrilor = nume dat unui haiduc legendar, tînăr, mîndru, voinic. Și pe noi ne-a-ntîmpina păunașul codrilor, Voinicul voinicilor. ALECSANDRI, P. P. 24.
păunáș (pă-u-)
s. m.,
pl. păunáși
păunáș s. m., pl. păunáși PĂUNÁȘ s. (ORNIT.) păunel. păunaș m.
1. puiu de păun;
2. fig. tânăr, mândru și frumos: păunașul codrilor, voinicul voinicilor POP.
păunáș m. Păun mic. Păunașu codrilor, epitet de admirațiune unuĭ haĭduc frumos.
PĂUNAȘ s. (ORNIT.) păunel. Păunaș dex online | sinonim
Păunaș definitie
Intrare: păunaș
păunaș substantiv masculin