păunaș definitie

9 definiții pentru păunaș

PĂUNÁȘ, păunași, s. m. Diminutiv al lui păun; păunel. ♦ Epitet dezmierdător dat unui tânăr frumos, mândru, voinic. ◊ Păunașul codrilor = nume dat unui haiduc legendar, tânăr și voinic. [Pr.: pă-u-] – Păun + suf. -aș.
PĂUNÁȘ, păunași, s. m. Diminutiv al lui păun; păunel. ♦ Epitet dezmierdător dat unui tânăr frumos, mândru, voinic. ◊ Păunașul codrilor = nume dat unui haiduc legendar, tânăr și voinic. [Pr.: pă-u-] – Păun + suf. -aș.
PĂUNÁȘ, pălmași, s. m. Diminutiv al lui păun. Și-mi văzu d-un păunaș, D-un păun cu coada verde. PĂSCULESCU, L. P. 51. Haide, mîndro... să fugim. Că noi bine ne lovim Și la ochi și la sprîncene Ca doi păunași la pene! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 57. ◊ Fig. (Termen afectiv pentru un tînăr frumos, chipeș, iubit) Trebuie să vie acuși păunașul tatii. ALECSANDRI, T. I 352. Potera... întreba de Gheorghiță, Gheorghilaș, Tînăr, mîndru păunaș. PĂSCULESCU, L. P. 277. ◊ Păunașul codrilor = nume dat unui haiduc legendar, tînăr, mîndru, voinic. Și pe noi ne-a-ntîmpina păunașul codrilor, Voinicul voinicilor. ALECSANDRI, P. P. 24.
păunáș (pă-u-) s. m., pl. păunáși
păunáș s. m., pl. păunáși
PĂUNÁȘ s. (ORNIT.) păunel.
păunaș m. 1. puiu de păun; 2. fig. tânăr, mândru și frumos: păunașul codrilor, voinicul voinicilor POP.
păunáș m. Păun mic. Păunașu codrilor, epitet de admirațiune unuĭ haĭduc frumos.
PĂUNAȘ s. (ORNIT.) păunel.

păunaș dex

Intrare: păunaș
păunaș substantiv masculin