pătuli definitie

2 intrări

15 definiții pentru pătuli

PĂTÚL2, pătuli, -e, adj. (În sintagmele) Măr pătul (și substantivat, m.) = specie de măr cu fructe galbene-verzui (cu pete roșii). Măr pătul (și substantivat, n.) = fructul mărului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].
PĂTULÍ, pătulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul1.
PĂTÚL2, pătuli, -e, adj. (În sintagmele) Măr pătul (și substantivat, m.) = specie de măr cu fructe galbene-verzui (cu pete roșii). Măr pătul (și substantivat, n.) = fructul mărului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].
PĂTULÍ, pătulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul1.
PĂTULÍ, pătulesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre holde, iarbă etc.) A se culca la pămînt. Bucatele cad, se culcă, se pătulesc. I. CR. III 225.
!pătúl1 adj. m., pl. pătúli; f. pl. pătúle
pătulí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulésc, imperf. 3 sg. pătuleá; conj. prez. 3 să pătuleáscă
pătúl adj. m., pl. pătúli
pătulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulésc, imperf. 3 sg. pătuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pătuleáscă
PĂTÚLI ~e n. 1) Poliță din scânduri sau nuiele, situată la o înălțime nu prea mare într-un adăpost pentru păsările de curte. 2) Construcție din scânduri bătute rar sau împletite din nuiele, ridicată deasupra solului, în care se păstrează știuleții de porumb; sâsâiac; porumbar; leasă; coșar. 3) v. PĂTUIAC. 4) Platformă din scânduri sau nuiele, fixată pe pari (sau într-un copac), care servește drept punct de observație. 5) rar Ramă din scânduri așezată pe sol (cu un strat de gunoi) și acoperită cu un material transparent (de obicei sticlă), în care crește răsadul; răsadniță. /<lat. patubulum
A PĂTULÍ ~ésc tranz. pop. A face să se pătulească; a poligni; a pologi. /Din pătul
A SE PĂTULÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre cereale, iarbă etc.) A se apleca la pământ luând o poziție aproape orizontală (din cauza vântului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se culca. /Din pătul
pătulì v. a strânge grânele în pătule.
pătulesc v. tr. (din *potulesc, vsl. potuliti, a acomoda, sîrb. potuliti se, a se pitula, bg. potulĕam, acoper. V. po-tulesc și tulesc). Est. Polignesc, pologesc.
potolésc v. tr. (vsl. po-toliti, a potoli, a acomoda, de unde vine și pătulésc; rus. u-toliti, a potoli. V. tulesc). Astîmpăr, liniștesc, alin: a potoli focu, durerea, întristarea, plînsu, foamea, setea. V. ogoĭesc, ostoĭesc, calmez.

pătuli dex

Intrare: pătul (adj.)
pătul 2 adj.m. adjectiv masculin
pătul 2 adj.n. adjectiv neutru
Intrare: pătuli
pătuli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a