Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru pătuiac

PĂTUIÁC, pătuiace, s. n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., așezată pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul1 (5). [Var.: (reg.) pătuiág s. n.] – Pătui (reg. „pătuț” < pat1 + suf. -ui) + suf. -ac.
PĂTUIÁG s. n. v. pătuiac.
PĂTUIÁC, pătuiace, s. n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., așezată pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul1 (5). [Var.: (reg.) pătuiág s. n.] – Pătui (reg. „pătuț” < pat1 + suf. -ui) + suf. -ac.
PĂTUIÁG s. n. v. pătuiac.
PĂTUIÁC, pătuiace, s. n. 1. Podea improvizată din seînduri, crengi etc. așezată pe furci sau în copaci, la înălțimea celor mai de jos ramuri (care, în acest caz, o susțin) și pe care se clădește nutrețul (în special cocenii de porumb) pentru vite, spre conservare. Pe malul Oltului... fiecare copac sau pom mai mare e un pătuiac. PAMFILE, A. R. 225. Finul strîns cu îngrijire și așezat în pătuiace. VLAHUȚĂ, R. P. 53. 2. (Neobișnuit) Pat mic (suprapus) și rudimentar. (În forma pătuiag) Deasupra odăii noastre, ca un fel de pătuiag la care se poate ajunge pe o scară de lemn, odaia în care doarme jupîn Moțatu. STANCU, D. 353. – Variantă: pătuiág s. n.
pătuiác (pop.) s. n., pl. pătuiáce
pătuiác s. n., pl. pătuiáce
PĂTUIÁC s. pătul. (~ pentru clădit claia de nutreț.)
PĂTUIÁC s. v. pătul, porumbar, porumbărie.
PĂTUIÁC ~ce n. Pat improvizat la înălțime (din scânduri, crengi, frunze etc.) pe care se păstrează nutrețul pentru vite. /Din pătui
pătuiác, pătuiáce, s.n. (reg.) 1. foișor, post de observație. 2. (pop.) postament de scânduri, de pari, de crengi pe niște furci sau în copaci pe care se clădește o claie de nutreț. 3. coteț construit pe pari sau într-un copac pentru păsări de curte; poiată, cotineață. 4. coteț pentru porumbei așezat pe unul sau mai mulți pari. 5. adăpost format dintr-un acoperiș susținut pe pari (la câmp, la vie, la stână). 6. (pop.) culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân pentru dormit; pat rudimentar.
pătuiac n. pătul mic: fânul strâns și așezat în pătuiace.
pătuĭác și -ág n., pl. ĭece, ĭege (dim. d. pat). Pódină de păstrat fînu ca să nu-l ajungă umezeala orĭ vitele. (Poate fi și un copac).
PĂTUIAC s. pătul. (~ pentru clădit claia de nutreț.)
pătuiac s. v. PĂTUL. PORUMBAR. PORUMBĂRIE.

Pătuiac dex online | sinonim

Pătuiac definitie

Intrare: pătuiac
pătuiag
pătuiac substantiv neutru