pătrat de tipografie definitie

15 definiții pentru pătrat de tipografie

PĂTRÁT, -Ă, pătrați, -te, s. n., adj. I. 1. S. n. Patrulater cu laturile egale și cu unghiurile drepte. ◊ (Rar) Pătrat de tipografie = pătrișor. 2. Adj., s. n. (Obiect) care are forma de pătrat (I 1) sau, p. ext., de cub, de paralelipiped. ◊ Metru (sau decimetru etc.) pătrat = unitate de măsură pentru suprafețe, echivalentă cu aria unui pătrat cu latura de un metru (sau de un decimetru etc.). ◊ Expr. Cap pătrat = om mărginit. 3. S. n. Șir, grup de obiecte, de ființe etc. care sunt așezate în formă de pătrat (I 1); careu. II. (Mat.) 1. S. n. Produs obținut prin înmulțirea unui număr cu el însuși; număr ridicat la puterea a doua. ◊ Pătrat perfect = număr întreg și pozitiv, a cărui rădăcină pătrată este tot un număr întreg. 2. Adj. (În sintagma) Rădăcină (sau rădăcina) pătrată (a unui număr) = număr sau expresie algebrică care, înmulțită cu sine însăși, reproduce numărul sau expresia algebrică dată. – Din patru (După lat. quadratus, it. quadrato, germ. Quadrat).
PĂTRÁT, -Ă, pătrați, -te, s. n., adj. I. 1. S. n. Patrulater cu laturile egale și cu unghiurile drepte. ◊ (Rar) Pătrat de tipografie = pătrișor. 2. Adj., s. n. (Obiect) care are forma de pătrat (I 1) sau, p. ext., de cub, de paralelipiped. ◊ Metru (sau decimetru etc.) pătrat = unitate de măsură pentru suprafețe, echivalentă cu aria unui pătrat cu latura de un metru (sau de un decimetru etc.). ◊ Expr. Cap pătrat = om mărginit. 3. S. n. Șir, grup de obiecte, de ființe etc. care sunt așezate în formă de pătrat (I 1); careu. II. (Mat.) 1. S. n. Produs obținut prin înmulțirea unui număr cu el însuși; număr ridicat la puterea a doua. ◊ Pătrat perfect = număr întreg și pozitiv, a cărui rădăcină pătrată este tot un număr întreg. 2. Adj. (În sintagma) Rădăcină (sau rădăcina) pătrată (a unui număr) = număr sau expresie algebrică care, înmulțită cu sine însăși, reproduce numărul sau expresia algebrică dată. – Din patru (După lat. quadratus, it. quadrato, germ. Quadrat).
PĂTRÁT1, pătrate, s. n. 1. Patrulater cu laturile și unghiurile egale. Viața de trudă istovitoare, sub arșița neîndurată a soarelui de vară, învie într-un pătrat de pînză. ANGHEL, PR. 172. 2. Produs obținut prin înmulțirea unui număr cu el însuși, număr ridicat la puterea a doua. 25 este pătratul lui 5. Pătrat perfect = număr întreg și pozitiv a cărui rădăcină pătrată este tot un număr întreg. ◊ Expr. A ridica (un număr) la pătrat = a înmulți un număr cu el însuși. – Variantă: patrát s. n.
pătrát1 (pă-trat) adj. m., pl. pătráți; f. pătrátă, pl. pătráte
pătrát2 (pă-trat) s. n., pl. pătráte
pătrát adj. m. (sil. -trat), pl. pătráți; f. sg. pătrátă, pl. pătráte
pătrát s. n. (sil. -trat), pl. pătráte
PĂTRÁT s. 1. (GEOM.) (înv.) cvadrat. (A desena un ~.) 2. v. careu.
PĂTRAT DE TIPOGRAFÍE s. v. pătrișor.
PĂTRÁT1 ~e n. 1) Patrulater cu toate laturile egale și cu toate unghiurile drepte; dreptunghi echilateral. 2) fig. Grup de elemente aranjate în forma acestei figuri geometrice; careu. Case construite în ~. 3) mat. Produs obținut prin înmulțirea unui număr cu el însuși; număr ridicat la puterea a doua. [Sil. -trat] /Din patru
PĂTRÁT2 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte, contururi) Care are patru laturi egale și patru unghiuri drepte. Cameră ~tă. Oglindă ~tă.Cap ~ om prost. 2): Metru (milimetru, centimetru, kilometru) ~ unitate de măsură a suprafețelor egală cu aria unui pătrat, având latura de lungimea respectivă. [Sil. -trat] /Din patru
pătrat n. 1. cuadrilater cu laturi egale și unghiuri drepte: pătratul unui număr, produsul acelui număr prin el însuș; 2. careu. ║ a. ce are forma unui pătrat: odaie pătrată.
pătrát și (est) patrát, -ă adj. (d. patru, după lat. quadratus, d. quattuor, patru). Care are patru laturĭ egale formînd patru unghĭurĭ drepte: o curte pătrată (pop. în patru colțurĭ). Geom. Metru pătrat, suprafață cu laturile de un metru. S. n., pl. e. Cŭadriláter cu 4 laturĭ și 4 unghĭurĭ drepte: suprafața unuĭ pătrat se află înmulțind o lature cu ĭa însășĭ (V. cub). Aritm. Rădăcina pătrată a unuĭ număr, număr care, înmulțit pin el însușĭ, reproduce număru dat. S. n., pl. e. Produsu unuĭ număr înmulțit cu el însușĭ: a rîdica o cantitate la pătrat. Arm. Careŭ, trupă de infanterie așezată în formă de pătrat cu patru fronturĭ: călărimea mamelucilor nu putu rupe pătratele luĭ Bonaparte. Figură pătrată (la dans, la un desemn pe o haĭnă ș. a.).
PĂTRAT s. 1. (GEOM.) (înv.) cvadrat. (A desena un ~.) 2. careu. (Formează un ~.)
pătrat de tipografie s. v. PĂTRIȘOR.

pătrat de tipografie dex