pătrățel definitie

7 definiții pentru pătrățel

PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.
PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.
PĂTRĂȚÉL, pătrățele, s. n. 1. Diminutiv al lui pătrat1 (1); mic pătrat desenat pe o stofă, hîrtie etc. Stofă cu pătrățele, a Pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162. 2. (Impropriu) Bucată mică (mai ales de zahăr, lemn etc.) în formă de paralelipiped avînd ca bază un pătrat. Timid și neînvățat să se poarte în lume, băga cuțitul în gură, tăia pîinea în pătrățele. C. PETRESCU, C. V. 98.
pătrățél (pă-tră-) s. n., pl. pătrățéle
pătrățél s. n. (sil. -tră-), pl. pătrățéle
pătrățél s. n., pătrățeá / pătrățícă s. f., pl. pătrățele
pătrățél n., pl. e (d. pătrat). Patrat mic desemnat pe o stofă: haĭnă cu pătrățele.

pătrățel dex

Intrare: pătrățel
pătrățel substantiv neutru
  • silabisire: -tră-