pătlagină definitie

11 definiții pentru pătlagină

PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s. f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstruie, folosite în medicină datorită unor calități expectorante, emoliente, cicatrizante, antibronșice etc. (Plantago); plantă care aparține acestui gen.Lat. plantago, -ginis.
PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s. f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calități expectorante și a unor proprietăți care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparține acestui gen. – Lat. plantago, -ginis.
PĂTLÁGINĂ s. f. Numele mai multor plante erbacee (specii de Plantago), dintre care cea mai cunoscută este o specie cu frunzele așezate în formă de rozetă din care ies lujere terminate prin cîte un spic trandafiriu; frunzele, cu proprietăți astringente, se întrebuințează în medicina populară la vindecarea rănilor. Creștea pelin argintiu și pătlagină cu frunza cărnoasă. DUMITRIU, R. F. 59. Untul de sunătoare nu e așa de bun pentru bube... ca pătlagina. DELAVRANCEA, S. 265.
pătlágină (pă-tla-) s. f., g.-d. art. pătláginii; pl. pătlágini
pătlágină s. f. (sil. -tla-), g.-d. art. pătláginii; pl. pătlágini
PĂTLÁGINĂ s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciună, iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-grădină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, plăcințica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) căruțele (pl.), limbariță, coada-șoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, limba-șarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.
pătlágină (pătlágini), s. f. – Iarbă-mare (Plantago maior). – Var. (Mold.) patlagină, platagină, (Oaș) plătanger. Lat. platagĭnem (Pușcariu 1288; Candrea-Dens., 1360; REW 6577), cf. it. piantagine, fr. plantain, sp. llantén.
PĂTLÁGINĂ ~i f. Plantă erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse în rozetă, și cu inflorescență în formă de spic în vârful unei codițe lungi, folosită în scopuri medicinale. /<lat. plantago, ~ginis
pătlágină f., pl. ĭ (îld. *plîntágină, d. lat. plantágo, -áginis și infl. pe urmă de pătlăgică; it. piantágine, fr. plantain, sp. llanten, pg. tanchagem). O plantă joasă cu frunza lungăreață ca o limbă cu șănțulețe pe ĭa, numită și limba oiĭ (plantago major, lanceolata ș. a.) Îs maĭ multe varietățĭ, amare și astringente, și de aceĭa-s întrebuințate de popor la rănĭ. Pătlagină de apă, limbariță. – În est pat-, în Olt. plat-.
PĂTLAGINĂ s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciună, iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-grădină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, plăcințica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) căruțele (pl.), limbariță, coada-șoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, limba-șarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarbă-de-cale, limba-mînzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.
PĂTLÁGINĂ (lat. plantago, -ginis) s. f. Denumire dată plantelor erbacee din genul Plantago, familia plantaginaceelor (c. 250 specii), cu frunze dispuse în rozetă bazală și cu inflorescențe în formă de spic. Unele specii (ex. Plantago media) au calități expectorante, emoliente, hemostatice, antidiareice, cicatrizante, astringente, antitusive, antibronșitice etc.

pătlagină dex

Intrare: pătlagină
pătlagină substantiv feminin
  • silabisire: pă-tla-