pătimaș definitie

12 definiții pentru pătimaș

PĂTIMÁȘ, -Ă, pătimași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ◊ (Adverbial) Vorbește pătimaș. 2. (Înv. și reg.) Bolnav, suferind. – Patimă + suf. -aș.
PĂTIMÁȘ, -Ă, pătimași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ◊ (Adverbial) Vorbește pătimaș. 2. (Înv. și reg.) Bolnav, suferind. – Patimă + suf. -aș.
PĂTIMÁȘ, -Ă, pătimași, -e, adj. 1. Stăpînit de patimă, rob al unei pasiuni; pasionat. V. pornit. Tu ai, Tudore, suflet prea pătimaș. SADOVEANU, O. VII 65. Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil, Cînd ea-i rece și cu toane ca și luna lui april? EMINESCU, O. I 157. Eu văd că e peste putință a organiza cevași și a face cevași. cu atîția oameni pătimași și invidioși. BĂLCESCU, la GHICA, A. 566. ◊ (Adverbial) [Procesul] a sfîrșit printr-o achitare, pătimaș comentată. CAMIL PETRESCU, U. N. 9. ◊ (Substantivat) Din toți muritorii lumii, cel mai în nenorocire Și dintre toți pătimașii cel mai mult în osîndire Este omul care-ți scrie. CONACHI, P. 99. 2. Care trădează pasiune. Avea ochi pătimași și plini de foc. SADOVEANU, O. VII 77. Intervenția, și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă, păru tuturor atît de insolentă că provocă indignare. REBREANU, R. II 95. Răsună in văzduh zgomotul puternic al unei pătimașe sărutări. HOGAȘ, M. N. 24. 3. (Astăzi rar) Care suferă de o boală; suferind, bolnav. Era ger; el era cam subțire îmbrăcat și-a tremurat toată noaptea... De-atunci a rămas pătimaș. VLAHUȚĂ, O. A. 101. ◊ (Substantivat) Crezînd că pătimașul e răcit, încălzi cărămizi și i le puse pe coapse. Dar boala nu se ostoia, căci era din lăcomie. STĂNOIU, C. I. 165.
pătimáș adj. m., pl. pătimáși; f. pătimáșă, art. pătimáșa, pl. pătimáșe
pătimáș adj. m., pl. pătimáși; f. sg. pătimáșă, pl. pătimáșe
PĂTIMÁȘ adj. 1. v. pasionat. 2. v. părtinitor.
PĂTIMÁȘ adj. v. bolnav, chinuit, nefericit, nenorocit, nesănătos, schingiuit, suferind, torturat.
PĂTIMÁȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este stăpânit de o patimă. Atașament ~. A susține ~. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă patimă. Atitudine ~ă. Privire ~ă. 3) înv. reg. Care suferă de o boală; bolnav. /patimă + suf. ~aș
pătimaș a. și m. 1. suferind: fratele mai mare e cam pătimaș ISP.; 2. pasionat: iar Domnul pătimaș BOL.
pătimáș, -ă adj. (d. patimă). Pasionat, prea ĭubitor: pătimaș după literatură, după vin, de vin. Pasionat, plin de ură: judecător pătimaș, critică pătimașă. Bolnav: pătimaș de reŭmatizm.
PĂTIMAȘ adj. 1. pasionat, (înv.) împătimit. (Jucător ~.) 2. parțial, părtinitor, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~.)
pătimaș adj. v. BOLNAV. CHINUIT. NEFERICIT. NENOROCIT. NESĂNĂTOS. SCHINGIUIT. SUFERIND. TORTURAT.

pătimaș dex

Intrare: pătimaș
pătimaș adjectiv