pătcean definitie

12 definiții pentru pătcean

PĂTCEÁN s. n. v. pătucean.
PĂTUCEÁN, pătucene, s. n. (Pop.) Pătuț. [Var.: pătceán s. n.] – Pătuc + suf. -ean.
PĂTCEÁN s. n. v. pătucean.
PĂTUCEÁN, pătucene, s. n. (Pop.) Pătuț. [Var.: pătceán s. n.] – Pătuc + suf. -ean.
PĂTUCEÁN, pătucene, s. n. Pătuț. Cîte visuri frumoase am visat in pătuceanul ăsta! REBREANU, R. I 184. Dormea dusă pe-un pătucean îngust de scînduri. VLAHUȚĂ, O. A. I 143.
pătuceán (pop.) s. n., pl. pătucéne
pătuceán s. n., pl. pătucéne
PĂTUCEÁN s. v. pătuc, pătuț.
pătucean n. pat mic.
1) pat n., pl. urĭ (mgr. pátos, paviment, d. pató, calc. V. patos 1, peripatetic, punte). Culcuș, așternut pe care te culcĭ ca să dormĭ: pat de fîn. Mobilă de lemn saŭ de fer (crivat) pe care puĭ așternutu și te culcĭ. Targă (Vest). Patu puștiĭ, lemnu pe care se sprijină țeava. Patu războĭuluĭ (de țesut), cadru pe care e așezat el. Patu rîuluĭ, albia rîuluĭ. A cădea bolnav la pat, a te culca în pat din cauza boaleĭ: a căzut la pat, e bolban la pat. A dormi în pat, a dormi de-a binele, (învălit). A dormi pe pat, a dormi numaĭ culcat pe așternut, neînvălit și pe puțin timp. – Dim. păteac n., pl. ece (ca drumeac, rădeac, sfredeleac), pătișór, pl. oare; pătuc, -él, pătuț, pătuleț, pl. e; pătucean, păticean, pătcean, pl. ene.
pătúc n., pl. e, pătuceán n., pl. ene (d. pat). Pat mic orĭ așternut mic care să servească drept pat.
pătucean s. v. PĂTUC. PĂTUȚ.

pătcean dex

Intrare: pătucean
pătcean
pătucean substantiv neutru