păstrungă definitie

14 definiții pentru păstrungă

PĂSTRÚGĂ, păstrugi, s. f. Pește marin înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellatus). [Var.: păstrúngă, s. f.] – Din sb. pastruga.
PĂSTRÚGĂ, păstrugi, s. f. Pește marin înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellalus). [Var.: păstrúngă s. f.] – Din sb. pastruga.
PĂSTRÚNGĂ s. f. v. păstrugă.
PĂSTRÚNGĂ s. f. v. păstrugă.
PĂSTRÚGĂ, păstrugi, s. f. Pește din familia sturionilor, cu corpul subțire, atingînd greutatea de 20 kg, cu botul lung în formă de spadă; trăiește în Marea Neagră și în Dunăre fiind apreciat pentru carnea lui gustoasă (Accipenser stellatus). Au prins... o păstrugă și trei sterpane. DAVIDOGLU, O. 45. Am poruncit păstrugă la grătar și vin la răcitoare. I. BOTEZ, ȘC. 153. – Variante: păstrúngă (TEODORESCU, P. P. 500), postrúngă (PĂSCULESCU, L. P. 175), postrúngă. s. f.
PĂSTRÚNGĂ s. f. v. păstrugă.
PĂSTRÚGĂ, păstrugi, s. f. Pește de Dunăre și mare, înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă (Acipenser stellatus). [Var.: păstrúngă, s. f.] – Sb. pastruga [din alte surse: Bg. pestruga; cf. Rus. sevr(i)uga]
păstrúgă s. f., g.-d. art. păstrúgii; pl. păstrúgi
păstrúgă s. f., g.-d. art. păstrúgii; pl. păstrúgi
păstrúgă (păstrúgi), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser stellatus). – Var. postru(n)gă. Sb. pastruga, slov. postruga (Cihac, II, 253; Tiktin), din sl. pĭstrŭ „pătat”, cf. păstrăv.
PĂSTRÚGĂ ~gi f. Pește marin de talie mare, cu botul plat și alungit ca un cioc de pasăre, pestriț pe spate și gălbui pe abdomen, apreciat pentru carnea lui gustoasă și icrele negre pe care le depune în râuri. [G.-D. păstrugii] /<sb. pastruga
păstrugă f. pește cu carne foarte gustoasă, ajunge până la 1½ metri lungime (Accipenser stellatus). [Serb. PASTRUGA, lit. pește pestriț (v. păstrăv)].
păstrúgă f., pl. ĭ (sîrb. pastruga, id.; rus. pestrúha, păstrăv. V. păstrăv). Un pește ganoid maĭ mare de cît cega și cu botu foarte ascuțit (acupenser stellatus). – În Olt. postrungă (ca ung. pisztrang), în Bas. pistrugă.
PĂSTRUGĂ, păstrugi, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), prezent în Marea Neagră și Marea Caspică și fluviile aferente, de 1-2 m lungime și o greutate între 20 și 60 kg, având pe corp scuturi mici dințate și altele mari, stelate, cu botul lung și lat ca de rață, fără franjuri, de la care se obțin icre cu bob mai mic, de culoare cenușie (Acipenser stellatus). – V. sturion

păstrungă dex

Intrare: păstrugă
păstrugă substantiv feminin
păstrungă