păstru definitie

11 definiții pentru păstru

PẮSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).
PẮSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).
PẮSTRU s. m. sg. (Învechit și regional) Păstrător. ◊ Loc. adv. La păstru = la păstrare. Am terminat școala. Am luat certificatul. L-am pus în lacră, la păstru. STANCU, D. 322. Cu păstru = cu măsură, cu cumpătare, cu economie. Omul care știe a trăi cu păstru Paraua o are la galben cap-păstru (=căpăstru). PANN, P. V. III 74.
pắstru1 (persoană) (înv., reg.) s. m., art. pắstrul
pắstru2 (păstrare, închisoare) (pop.) s. n., art. pắstrul
păstru (persoană) s. m., art. păstrul
păstru (păstrare, închisoare) s. n.
păstru n. economie: știe a trăi cu păstru PANN. [Abstras din păstrà].
pắstrăv m. (bg. pŭstŭrva, sîrb. postrva, rus. pestrúha, păstrăv, d. vsl. pĭstrŭ, pestriț; ung. pisztráng, ngr. péstrova. V. păstrugă, pestriț, pistru, pistruĭ). Un fel de pește mic (salmo fario) care trăĭește în rîurile de munte (V. lostriță și hîrzob). Păstrăv de mare, alabalîc, un fel de pește marin (salmo salar labrax). Nord. Un fel de cĭupercĭ care cresc maĭ ales pe fagĭ și-s dezvoltate toamna și ĭarna (pleurótus [saŭ ’agáricus] ostreátus, merúlius niveus și polýporus cinnabárinus). – Și păstrov (Od. Ps. 253), păstru (Buc.) și păstrăg.
1) pắstru m. V. păstrăv.
2) pắstru, n., fără pl. (d. a păstra). Rar. Păstrare, economie.

păstru dex

Intrare: păstru
păstru