păstorie definitie

10 definiții pentru păstorie

PĂSTORÍE s. f. 1. Păstorit. 2. Fig. Conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcție, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcții. – Păstor + suf. -ie.
PĂSTORÍE s. f. 1. Păstorit. 2. Fig. Conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcție, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcții. – Păstor + suf. -ie.
PĂSTORÍE s. f. 1. Păstorit. [Poporul romîn] a trebuit... să trăiască, mai bine de o mie de ani, o viață de păstorie. IBRĂILEANU, SP. CR. 1 Dragoș... întemeiază statul Moldaviei, stat de oameni agricoli, care își petrec viața cu agricultura și păstoria. NEGRUZZI, S. I 271. 2. Fig. Conducere religioasă, bisericească; timpul cît păstorește un episcop, un mitropolit. Cărți slavone tipărite... sub păstoria mitropolitului Petru Movilă. ODOBESCU, S. I 343.
păstoríe s. f., art. păstoría, g.-d. păstoríi, art. păstoríei
păstoríe s. f., art. păstoría, g.-d. păstoríi, art. păstoríei
PĂSTORÍE s. v. oierit.
PĂSTORÍE f. 1) v. PĂSTORIT. 2) bis. Funcție de păstor; conducere religioasă. 3) Durată de exercitare a acestei funcții. /păstor + suf. ~ie
păstorie f. stare de păstor.
păstoríe f. (d. păstor). Ocupațiunea de păstor: a trăi din păstorie.
PĂSTORIE s. ciobănie, oierit, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~.)

păstorie dex

Intrare: păstorie
păstorie