păstoresc definitie

2 intrări

22 definiții pentru păstoresc

PĂSTORÉSC, -EÁSCĂ, păstorești, adj. 1. Care aparține păstorilor (1), privitor la păstori sau la viața de păstor; pastoral. 2. Fig. Preoțesc. – Păstor + suf. -esc.
PĂSTORÍ, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune; a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. – Din păstor.
PĂSTORÉSC, -EÁSCĂ, păstorești, adj. 1. Care aparține păstorilor (1), privitor la păstori sau la viața de păstor; pastoral. 2. Fig. Preoțesc. – Păstor + suf. -esc.
PĂSTORÍ, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște1 (2), a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor.
PĂSTORÉSC, -EÁSCĂ, păstorești, adj. De păstor, care se referă la viața de păstor; pastoral. S-auzim Buciumele păstorești. ALECSANDRI, P. P. 408. ♦ Fig. De preot, preoțesc. Îl auzi uneori, la necaz, sătul de sarcina păstorească, of tind și povestind. ARGHEZI, P. T. 5.
PĂSTORÍ, păstoresc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oi, vite) A păzi, a paște (2). N-am să văd cîmpii cu soare, N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult. COȘBUC, P. II 172. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. Păstorind pe plaiuri și în văi... a așteptat cu dor un curcubeu de pace. SADOVEANU, E. 13. 2. Intranz. Fig. A conduce, a îndruma în spiritul legilor bisericii. Mitropolitul Serafim... a păstorit în țară sub Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 429. ◊ Refl. pas. Biserica Moldaviei s-a păstorit de cătră mitropoliți aleși de înaltul cler. NEGRUZZI, S. I 240.
păstorésc adj. m., f. păstoreáscă; pl. m. și f. păstoréști
păstorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstorésc, imperf. 3 sg. păstoreá; conj. prez. 3 să păstoreáscă
păstorésc adj. m., f. păstoreáscă; pl. m. și f. păstoréști
păstorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstorésc, imperf. 3 sg. păstoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. păstoreáscă
PĂSTORÉSC adj. 1. v. pastoral. 2. v. bucolic.
PĂSTORÉSC adj. v. popesc, preoțesc.
PĂSTORÍ vb. 1. v. ciobăni. 2. v. paște. 3. (BIS.) (înv.) a popi, a popora, a preoți. (~ peste credincioși.)
PĂSTORÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru păstori; de păstor; ciobănesc; pastoral. Doină ~ească. 2) Care este caracteristic pentru preoți; de preot; preoțesc; popesc. 3) fig. (despre creații literare sau muzicale) Care are caracter de idilă; idilic; bucolic; câmpenesc; pastoral. /păstor + suf. ~esc
A PĂSTORÍ ~ésc 1. tranz. 1) (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. 2) fig. A îndruma în spiritul unor dogme (mai ales religioase). 2. intranz. 1) A exercita funcția de păstor; a fi preot; a preoți. 2) A se ocupa de creșterea vitelor; a fi păstor. /Din păstor
păstoresc a. pastoral.
păstorì v. fig. a fi păstor sufletesc: Biserica Moldovei sá păstorit de mitropoliți NEGR.
1) păstorésc, -eáscă adj. (d. păstor). Cĭobănesc, pastoral.
2) păstorésc v. intr. (d. păstor). Funcționez ca păstor: mulțĭ anĭ a păstorit. V. tr. Conduc ca păstor sufletesc: episcopu păstorește biserica.
PĂSTORESC adj. 1. ciobănesc, pastoral, (înv. și reg.) păcurăresc. (Viață ~.) 2. bucolic, idilic, pastoral. (Poem ~.)
păstoresc adj. v. POPESC. PREOȚESC.
PĂSTORI vb. 1. a ciobăni, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de o viață.) 2. a paște, a pășuna, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.) 3. (BIS.) (înv.) a popi, a popora, a preoți. (~ peste credincioși.)

păstoresc dex

Intrare: păstoresc
păstoresc adjectiv
Intrare: păstori
păstori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a