păstaie definitie

15 definiții pentru păstaie

PĂSTÁIE, păstăi, s. f. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din două valve în care sunt închise semințele; teacă. [Pr.: -ta-ie] – Cf. alb. pistaë.
PĂSTÁIE, păstăi, s. f. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din două valve în care sunt închise semințele; teacă. [Pr.: -ta-ie] – Cf. alb. pistaë.
PĂSTÁIE, păstăi, s. f. Fructul caracteristic al unor legume ca fasolea, mazărea etc., semănînd la exterior cu o teacă și avînd în interior boabe. O păstaie de sulcină A făcut explozie. TOPÎRCEANU, B. 48. Fasolea grasă... este acel soi care are păstăile galbene, putîndu-se mînca multă vreme. PAMFILE, A. R. 184.
păstáie s. f., art. păstáia, g.-d. art. păstắii; pl. păstắi, art. păstắile (-tă-i-)
păstáie s. f., art. păstáia, g.-d. art. păstăii; pl. păstăi
PĂSTÁIE s. (BOT.) teacă. (~ de mazăre.)
PĂSTÁIE s. v. roșcovă.
păstáie (păstắi), s. f. – Teacă, coajă. – Var. păstare, păstău, înv. postaie. Mr. păstal’e, pistal’e. Origine îndoielnică. Mr. pare să indice prezența unui etimon lat. terminat în -alia; s-a propus *pistalia, din pistare „a urlui” (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL, V, 109); *quassitalia, din quassare „a rupe” (Pușcariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia, din pyxis „capsulă” (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din alb. pištaië (Candrea). Nici una din aceste explicații nu pare suficientă. – Der. păstăios, adj. (cu păstăi, cu coajă). Din rom. provine rut. pastaja.
PĂSTÁIE ~ăi f. (la unele plante, mai ales leguminoase) Fruct format din două valve în care se dezvoltă semințele. [G.-D. păstăii] /cf. alb. pistaë
păstaie f. Mold. pojghiță: păstaie de fasole, de ardeiu. [Origină necunoscută].
păstáĭe (vest) f., pl. aĭ, și păstáre (est), pl. ărĭ (cp. cu alb. pištaĭă orĭ lat. *pĭstalia, fiind-că trebuĭe bătute saŭ îmblătite ca să se desfacă boabele, de unde și rut. pastáĭa. V. pisez, pistă). Teaca (silicula) în care-s închise semințele papilionaceelor (fasolea, salcîmu, roșcovu), cruciferelor (varza, rapița), ș. a. – Și postaĭe (Lex. Bud.).
PĂSTAIE s. (BOT.) teacă. (~ de mazăre.)
păstaie s. v. ROȘCOVĂ.
păstáie, păstăi, s.f. – Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor. Păstăi, poreclă pentru locuitorii din satul Sârbi (com. Fărcașa). – Cuv. autohton (Russu 1981: 368, Brâncuși 1983), cf. alb. pistaë.
păstaie, păstăi s. f. (er.) vagin

păstaie dex

Intrare: păstaie
păstaie substantiv feminin