păsărea definitie

7 definiții pentru păsărea

PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui pasăre; păsăruică. ◊ Expr. (Fam.) A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. – Pasăre + suf. -ea, -ică.
PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui pasăre; păsăruică. ◊ Expr. (Fam.) A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. – Pasăre + suf. -ea, -ică.
PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele și (mai rar) păsărici, s. f. Diminutiv al lui pasăre. Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul, Cînd ți-oi întinde brațul stîng, Să mă cuprinzi cu brațul. EMINESCU, O. I 174. Cîntă păsărica-n iarbă, Trece hadea, nu mă-ntreabă, Pare că nu i-am fost dragă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 165. Brazi și păltinași l-am avut nuntași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii Și stele făclii! ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Expr. (Familiar) A avea (o) păsărică (sau păsărici, sticleți) la cap sau, rar, sub pălărie = a fi cu o doagă sărită, a fi trăsnit, zurliu. Să lăsăm glumele – ai o păsărică sub pălărie. STANCU, D. 303.
PĂSĂREÁ s. v. păsărică.
păsăreá, V. păsărică.
păsărícă și (rar) -reá f., pl. rele (dim. d. pasăre). Pasăre mică. Zool. Ordinu păsărelelor, un ordin care cuprinde o mulțime de speciĭ micĭ, ca stiglețiĭ, scatiiĭ, pițigoiĭ, floreniĭ, măcălendriĭ, presurile, merlele ș. a. – Și -rúĭcă, pl. e și ĭ și (Ban.) -rúță, pl. e.
PĂSĂREA s. (ORNIT.) păsărică, păsăruică, (înv. și reg.) păsăruie, păsăruță, (reg.) păsăriță, păsărucă.

păsărea dex

Intrare: păsărea
păsărea
păsărică