păsărar definitie

10 definiții pentru păsărar

PĂSĂRÁR, păsărari, s. m. 1. Vânzător sau crescător de păsări. ♦ (Rar) Vânător de păsări. 2. Specie de uliu de mărimea unui porumbel, cu spatele de culoare cenușiu-închis cu dungi transversale dese de culoare brun-întunecat; uliu-păsăresc (Accipiter nisus). – Pasăre + suf. -ar.
PĂSĂRÁR, păsărari, s. m. 1. Vânzător sau crescător de păsări. ♦ (Rar) Vânător de păsări. 2. Specie de uliu de mărimea unui porumbel, cu spatele de culoare cenușiu-închis cu dungi transversale dese de culoare brun-întunecat; uliu-păsăresc (Accipiter nisus). – Pasăre + suf. -ar.
PĂSĂRÁR, păsârari, s. m. Vînzător, crescător de păsări; vînător care vînează cu șoimi. Unchiul Niță... era meșter în meseria de păsărar, avînd lațuri presărate cu iscusință. PAS, Z. I 209. Și începură și slugile să treacă: marele surugiu și micii surugii... marele păsărar și micii cotețari. VISSARION, B. 34. Păsărari. înzorzonați, cu șoimul pe mină. ODOBESCU, S. III 144.
păsărár s. m., pl. păsărári
păsărár s. m., pl. păsărári
PĂSĂRÁR s. v. coroi.
PĂSĂRÁR ~i m. 1) Persoană care se ocupă cu vânatul sau creșterea păsărilor. 2) Vânzător de păsări. /pasăre + suf. ~ar
păsărar m. 1. cel ce prinde sau vinde păsări; 2. Zool. erete (se hrănește cu păsări).
păsărár m. (d. pasăre). Prinzător saŭ vînzător de păsărele. Erete.
păsărar s. v. COROI. ULIU.

păsărar dex

Intrare: păsărar
păsărar substantiv masculin