părtinitor definitie

15 definiții pentru părtinitor

PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor.
PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor.
PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva, care ține partea cuiva (în dauna altuia). Locuitorii de pe la multe răzeșii nu s-au împroprietărit, din cauză că în comisiunea ad-hoc au fost oameni părtinitori. I. IONESCU, D. 202.
părtinitór adj. m., pl. părtinitóri; f. sg. și pl. părtinitoáre
părtinitór adj. m., pl. părtinitóri; f. sg. și pl. părtinitoáre
PĂRTINITÓR adj. partizan, parțial, pătimaș, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~oare.)
PĂRTINITÓR adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.
PĂRTINITÓR s. v. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător.
Părtinitor ≠ imparțial
PĂRTINITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (în opoziție cu nepărtinitor) Care părtinește; care ține parte cuiva; parțial. /a părtini + suf. ~tor
părtinitor a. și m. parțial, care ține partea cuiva în paguba altuia: un judecător nu trebuie să fie niciodată părtinitor.
părtinitór, -oáre adj. Care părtinește, parțial.
PĂRTINITOR adj. parțial, pătimaș, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~.)
părtinitor adj. v. BINEFĂCĂTOR. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE.
părtinitor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR.

părtinitor dex

Intrare: părtinitor
părtinitor adjectiv