părtini definitie

10 definiții pentru părtini

PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.
PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.
PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja pe cineva în dauna altuia, a se purta părtinitor față de cineva, a ține partea cuiva. Să întrebe pe profesor, care, ca străin, nu putea să părtinească, pe nimeni. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
părtiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 să părtineáscă
părtiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 sg. și pl. părtineáscă
PĂRTINÍ vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)
A PĂRTINÍ ~ésc tranz. (persoane) A susține în mod abuziv, acordând avantaje (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a proteja; a privilegia; a avantaja; a favoriza. /Din parte
părtinì v. a fi părtinitor. [Derivat analogic din parte (cf. conteni, mărgini, etc.)].
*părtinésc v. tr. (d. *părtean, partizan). Țin parte cuĭva, îs parțial cu el. V. intr. Vechĭ. Contribuĭ. – Și părtésc (Ur. Dos.).
PĂRTINI vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)

părtini dex

Intrare: părtini
părtini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a