părințesc definitie

13 definiții pentru părințesc

PĂRINTÉSC, -EÁSCĂ, părintești, adj. 1. Care aparține părinților (1) sau părintelui (2), privitor la părinți sau la părinte, ca de (la) părinți sau părinte; p. ext. iubitor (ca un părinte); patern. 2. Care aparține strămoșilor, privitor la strămoși; strămoșesc. [Var.: (pop.) părințésc, -eáscă adj.] – Părinte + suf. -esc.
PĂRINȚÉSC, -EÁSCĂ adj. v. părintesc.
PĂRINTÉSC, -EÁSCĂ, părintești, adj. 1. Care aparține părinților (1) sau părintelui (2), privitor la părinți sau la părinte, ca de (la) părinți sau părinte; p. ext. iubitor (ca un părinte); patern. 2. Care aparține strămoșilor, privitor la strămoși; strămoșesc. [Var.: (pop.) părințésc, -eáscă adj.] – Părinte + suf. -esc.
PĂRINȚÉSC, -EÁSCĂ adj. v. părintesc.
PĂRINTÉSC, -EÁSCĂ, părintești, adj. 1. Care aparține părinților, al părinților. Tudor sta privind în largul cuprins al moșiei părintești, ȘADOVEANU O. VII 103. Pentru ce vrei numaidecît să ieși din casa părintească? ALECSANDRI, T. I 410. Patria e aducerea aminte de zilele copilăriei.... coliba părintească cu copaciul cel mare din pragul ușii. RUSSO, O. 31. ♦ De părinte, patern. Alesese anume acest ceas de părintească cercetare a scriptelor și cărților băiatului. VORNIC, R. 7. Îi dete povețele părintești de cum să se poarte. ISPIRESCU, L. 13. Ghica-vodă, care era față la acea serbare... aruncă o privire părintească spre noi. CREANGĂ, A. 75. 2. Al strămoșilor, de la strămoși. Ce soi de părinți vom fi dacă lepădăm toată moștenirea părintească? RUSSO, S. 36. Precum anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs, Așa în a mea rîvnă, pe locul părintesc, Fiu al acestor ruine, țărîna lor slăvesc. ALEXANDRESCU, R. 143. – Variantă: (Mold.) părințésc, -eáscă (CREANGĂ, P. 286, ȘEZ. III 235) adj.
PĂRINȚÉSC, -EÁSCĂ adj. v. părintesc.
părintésc adj. m., f. părinteáscă; pl. m. și f. părintéști
părintésc adj. m., f. părinteáscă; pl. m. și f. părintéști
PĂRINTÉSC adj. 1. (livr.) patern, paternal. (Dragoste ~ească.) 2. v. strămoșesc.
PĂRINTÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru părinți; de părinte. Grijă ~ească. 2) fig. Care vădește o deosebită grijă (ca de părinte). Atitudine ~ească. 3) fig. Care este caracteristic predecesorilor; moștenit de la strămoși; strămoșesc; străbun. Vatră ~ească. /părinte + suf. ~esc
părintesc a. 1. din partea tatălui: binecuvântare părintească; 2. ce vine dela tata: moștenire părintească.
părințésc și -tésc, -eáscă adj. (d. părinte). Patern, de la tată, de la părințĭ, moștenire, binecuvîntare părințească.
PĂRINTESC adj. 1. (livr.) patern. (Dragoste ~.) 2. străbun, strămoșesc, (înv.) străbunesc. (Să ne apărăm moșia ~.)

părințesc dex

Intrare: părintesc
părintesc adjectiv
părințesc