părințel definitie

6 definiții pentru părințel

PĂRINȚÉL, părinței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui părinte (5). – Părinte + suf. -el.
PĂRINȚÉL, părinței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui părinte (5). – Părinte + suf. -el.
PĂRINȚÉL, părinței, s. m. (Familiar) Diminutiv al lui părinte (4). Eu, părintele, după cum ai cuvîntat, Am făcut bune și rele și crez că voi fi iertat. PANN, P. V. I 75. Turcit bea și se-mbăita Și din gură cuvînta: Părințele, părințele, D-auzi cuvintele mele, Că nu grăiesc vorbe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489.
părințél (fam.) s. m., pl. părințéi, art. părințéii
părințél s. m., pl. părințéi, art. părințéii
părințél m., pl. eĭ. Dim. d. părinte (preut, călugăr).

părințel dex

Intrare: părințel
părințel substantiv masculin