părelnic definitie

9 definiții pentru părelnic

PĂRÉLNIC, -Ă, părelnici, -ce, adj. (Astăzi rar) Imaginar, aparent; înșelător, iluzoriu. – Părea + suf. -elnic.
PĂRÉLNIC, -Ă, părelnici, -ce, adj. (Astăzi rar) Imaginar, aparent; înșelător, iluzoriu. – Părea + suf. -elnic.
PĂRÉLNIC, -Ă, părelnici, -e, adj. Imaginar, iluzoriu, aparent; nesigur, ipotetic. Dar dacă ar fi coborit geamul, luminița – părelnica amăgire a ochilor – ar fi dispărut și ea, iar dincolo n-ar fi rămas decît întunericul aspru și amenințător. C. PETRESCU, C. V. 21. Însă prepusurile lui erau părelnice, căci nime nu mai cuteza a cîrti cît de puțin. NEGRUZZI, S. I 158. ◊ (Adverbial, neobișnuit) Între înaltele insule ale papurei se întindeau ochiuri de apă strălucitoare și părelnic limpede. DUMITRIU, V. E. 120.
părélnic (rar) adj. m., pl. părélnici; f. părélnică, pl. părélnice
părélnic adj. m., pl. părélnici; f. sg. părélnică, pl. părélnice
PĂRÉLNIC adj. v. aparent, iluzoriu, înșelător, neîntemeiat, van.
părelnic a. imaginar: presupusurile lui erau părelnice NEGR. [V. pare].
părélnic, -ă adj. (d. a ți se părea cu suf. elnic). Rar. Închipuit, imaginar.
părelnic adj. v. APARENT. ILUZORIU. ÎNȘELĂTOR. NEÎNTEMEIAT.

părelnic dex

Intrare: părelnic
părelnic adjectiv