părăginit definitie

2 intrări

20 definiții pentru părăginit

PĂRĂGENÍ vb. IV v. părăgini.
PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgení vb. IV] – Din paragină.
PĂRĂGINÍT, -Ă, părăginiți, -te, adj. În stare de paragină; neîngrijit (1), sălbăticit; (despre clădiri, construcții) ruinat, dărăpănat, degradat. – V. părăgini.
PĂRĂGENÍ vb. IV v. părăgini.
PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgení vb. IV] – Din paragină.
PĂRĂGINÍT, -Ă, părăginiți, -te, adj. În stare de paragină; neîngrijit (1), sălbăticit; (despre clădiri, construcții) ruinat, dărăpănat, degradat. – V. părăgini.
PĂRĂGENI vb. IV v. paragini.
PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV. Refl. 1. A se umple de buruieni, a se sălbătici din lipsă de îngrijire, a ajunge în stare de paragină (1). ♦ Fig. A ajunge în stare rea. Așa te-ai părăginit De bine ce ai trăit. DEȘLIU, M. 53. 2. (Despre clădiri) A se ruina, a se dărăpăna. Culele – micile castele ale vîlcenilor – s-au părăginit. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: (regional) părăgení (PAMFILE, A. R. 26) vb. IV.
PĂRĂGINÍT, -Ă, părăginiți, -te, adj. în stare de paragină; în ruină, neîngrijit, sălbăticit. Pămînturile noastre din ostrov, așa înguste și netrebnice cum sînt, rămîn cu totul părăginite. GALAN, Z. R. 123. Privește și-n vale, dincoace, în livada părăginită, casa noastră! îi strigă răzășul cel bătrîn. SADOVEANU, O. VII 62. Casa noastră – o grămadă de moloz acoperită de bălării; livada părăginită, fîntîna astupată c-un maldăr de spini. VLAHUȚĂ, O. A. 497.
!părăginí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăginéște, imperf. 3 sg. se părăgineá; conj. prez. 3 să se părăgineáscă
părăginí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăginésc, imperf. 3 sg. părăgineá; conj. prez. 3 sg. și pl. părăgineáscă
PĂRĂGINÍ vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pârlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 2. v. ruina.
PĂRĂGINÍT adj. 1. neîngrijit, sălbăticit, (reg.) parăginos. (O grădină ~.) 2. v. ruinat.
A PĂRĂGINÍ ~ésc tranz. (terenuri) A face să se părăginească; a pârlogi. /Din paragină
A SE PĂRĂGINÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre terenuri necultivate) A se transforma în paragină; a deveni paragină; a se acoperi cu buruieni; a se pârlogi; a se înțeleni. 2) (despre clădiri, construcții) A fi gata să se dărâme; a deveni șubred; a se șubrezi; a se dărăpăna; a se părădui. /Din paragină
părăginì v. a lăsa în paragină, în părăsire.
părăginit a. 1. necultivat: grădină părăginită; 2. lăsat în părăsire: vii părăginite.
părăginésc (mă) v. refl. (d. paragină). Mă ruinez din cauza părăsiriĭ: via s’a părăginit.
PĂRĂGINI vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pîrlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 2. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul s-a ~.)
PĂRĂGINIT adj. 1. neîngrijit, sălbăticit, (reg.) părăginos. (O grădină ~.) 2. dărăpănat, degradat, măcinat, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.)

părăginit dex

Intrare: părăgini
părăgeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
părăgini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: părăginit
părăginit adjectiv