părădui definitie

11 definiții pentru părădui

PĂRĂDUÍ, părăduiesc, vb. IV. (Reg. și fam.) 1. Refl. (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. Tranz. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. – Et. nec.
PĂRĂDUÍ, părăduiesc, vb. IV. (Reg. și fam.) 1. Refl. (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. Tranz. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. – Et. nec.
PĂRĂDUÍ, părăduiesc, vb. IV. Tranz. (Regional despre bunuri) A risipi, a prăpădi, a distruge. Avusese o oarecare stare, dar o părăduise cu beția. SADOVEANU, la CADE. ◊ Refl. Să nu se părăduiască un fir de orez ori un strop de untdelemn. SADOVEANU, Z. C. 215. Moștenitorii împărțiseră și vînduseră... Astfel se părăduise tot. C. PETRESCU, Î. II 127. ◊ Fig. Era o adevărată furie de a părădui vremea cît mai iute. VLAHUȚĂ, la TDRG.
părăduí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăduiésc, imperf. 3 sg. părăduiá; conj. prez. 3 să părăduiáscă
părăduí vb., ind. 1 sg. și 3 pl. părăduiésc, imperf. 3 sg. părăduieá; conj. prez. 3 sg. și pl. părăduieáscă
PĂRĂDUÍ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, dărăpăna, degrada, irosi, împrăștia, măcina, părăgini, prăpădi, risipi, ruina, strica, zvârli.
A PĂRĂDUÍ ~iésc tranz. reg., fam. A face să se părăduiască. /Orig. nec.
A SE PĂRĂDUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. reg. fam. 1) (bunuri materiale) A fi folosit în mod nechibzuit; a se irosi; a se risipi. 2) (despre clădiri, construcții) A fi gata să se dărâme; a deveni șubred; a se șubrezi; a se dărăpăna; a se părăgini. /Orig. nec.
părăduì v. Mold. a risipi: să părăduiască în câțiva ani moștenirea. [Lit. a face paradă cu ceva].
părăduĭésc v. tr. (ung. Cp. cu tămăduĭesc). Est. Risipesc, stric, consum fără folos: a părădui averea.
părădui vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. DĂRĂPĂNA. DEGRADA. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. MĂCINA. PĂRĂGINI. PRĂPĂDI. RISIPI. RUINA. STRICA. ZVÎRLI.

părădui dex

Intrare: părădui
părădui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a