părângă definitie

9 definiții pentru părângă

PĂRẤNGĂ, părângi, s. f. Prăjină; spec. prăjină, bară cu care se transportă o greutate de către două persoane (pe umeri). ◊ Loc. adv. În părângă sau de-a părânga = pe umerii a două persoane (cu ajutorul unei prăjini) sau pe umărul unei singure persoane. – Lat. phalangae.
PĂRẤNGĂ, părângi, s. f. Prăjină; spec. prăjină, bară cu care se transportă o greutate de către două persoane (pe umeri). ◊ Loc. adv. În părângă sau de-a părânga = pe umerii a două persoane (cu ajutorul unei prăjini) sau pe umărul unei singure persoane. – Lat. phalangae.
PĂRÎ́NGĂ, păringi, s. f. (Regional) 1. Dorîngă. Au pușcat ei niște mistreți, s-au întors cu ei. în părîngă la pădurărie. SADOVEANU, N. F. 70. 2. Parte a războiului de țesut.
părấngă (prăjină) s. f., g.-d. art. părấngii; pl. părấngi
părângă (prăjină) s. f., g.-d. art. părângii; pl. părângi
PĂRÂNGĂ s. v. pârghie, rangă, targă.
părângă f. par de vite. [Ung. PORONG].
părî́ngă f., pl. ĭ (lat. pop. palanca și palanga îld. phalanga, pîrghir, par, d. vgr. phálanx, phálangos; it. sp. palanca, cobiliță, pîrghie, par; fr. palanche. V. palancă 2 și falangă). Prăjină de dus o greutate pe umeriĭ a doĭ oamenĭ și care poate servi și ca cĭomag: a purta un cĭubăr în părîngă. Cantitate de lucrurĭ duse o dată pe o părîngă: treĭ părîngĭ de ceapă. Lovitură de părîngă: ĭ-a tras cîte-va părîngĭ. V. cĭobîrnac.
părîngă s. v. PÎRGHIE. RANGĂ. TARGĂ.

părângă dex

Intrare: părângă
părângă substantiv feminin