pământiu definitie

9 definiții pentru pământiu

PĂMÂNTÍU, -ÍE, pământii, adj. (Despre fața omului) De culoarea pământului; cadaveric, palid, livid. – Pământ + suf. -iu.
PĂMÂNTÍU, -ÍE, pământii, adj. (Despre fața omului) De culoarea pământului; cadaveric, palid, livid. – Pământ + suf. -iu.
PĂMÎNTÍU, -ÍE, pămîntii, adj. (Mai ales despre fața omului) De culoarea pămîntului; cadaveric, palid. Omul de pe saci zăcea cu ochii închiși și obrazul pămîntiu parc-ar fi fost umplut cu cenușă. DUMITRIU, N. 87. Aținti asupra noastră doi ochi triști și tulburi pe un obraz pămîntiu, zbîrcit, chinuit ca o mască. SADOVEANU, O. A. II 77. Fața îi deveni pămîntie, buzele-i tremurară. DUNĂREANU, N. 197.
pământíu adj. m., f. pământíe; pl. m. și f. pământíi
pământíu adj. m., f. pământíe; pl. m. și f. pământíi
PĂMÂNTÍU adj. v. întunecat.
PĂMÂNTÍU pământie (pământii) (mai ales despre oameni și fața lor) Care este de culoarea pământului. /pământ + suf. ~iu
pămîntíŭ, -íe adj. (d. pămînt). De coloarea pămîntuluĭ: un bolnav pămîntiŭ la față. V. cîmpiu și teros.
PĂMÎNTIU adj. cenușiu, întunecat, (reg.) pămîntit, pămîntos. (O față ~.)

pământiu dex

Intrare: pământiu
pământiu adjectiv