pământenesc definitie

12 definiții pentru pământenesc

PĂMÂNTENÉSC, -EÁSCĂ, pământenești, adj. (Înv.) Autohton, pământean (2). – Pământean + suf. -esc.
PĂMÂNTENÉSC, -EÁSCĂ, pământenești, adj. (Înv.) Autohton, pământean (2). – Pământean + suf. -esc.
PĂMÎNTENÉSC, -EÁSCĂ, pămîntenești, adj. (Învechit) Pămîntean (2). Precum dumneata ai fost de atîta de mult întrebuințat în ocîrmuirea pămîntenească... să-mi trimeți proclamația lui Ipsilanti. KOGĂLNICEANU, S. 100.
PĂMÎNTÉSC, -EÁSCĂ, pămîntești, adj. De pe pămînt; p. ext. omenesc. Un luceafăr pămîntesc, Cu chip dulce, femeiesc. ALECSANDRI, P. P. 182. Toate dau și primesc razăm în pămînteasca viață. CONACHI, P. 290. ♦ (Rar) Al unui teritoriu, al unei regiuni, al unui ținut, al unei țări. ◊ Expr. Obiceiul pămîntesc = obiceiul pămîntului, v. pămînt (6). Ciubucele... se înfățișară pe dată dinaintea lor, după obiceiul pămîntesc. GANE, N. III 131. ♦ (În opoziție cu bisericesc, rar) Care ține de autoritatea statului; laic, civil. În același timp dumneata du-te la stâpînirea pămîntească în Piatră... și spune-le întîmplarea, ca să facă cercetări. SADOVEANU, B. 72.
pământenésc (înv.) adj. m., f. pământeneáscă; pl. m. și f. pământenéști
pământenésc adj. m., f. pământeneáscă; pl. m. și f. pământenéști
PĂMÂNTENÉSC adj., s. v. aborigen, autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pământean.
pământení, pământenésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se stabili, a se statornici într-un loc. 2. a împroprietări.
împămîntenésc v. tr. Fac pămîntean, acord aceleașĭ drepturĭ ca și pămîntenilor (indigenilor), naturalizez. V. refl. Mă așez definitiv undeva. – Rar și pămîntenesc.
1) pămîntenésc, -eáscă adj., pl. m. și f. eștĭ (d. pămîntean). Indigen, autohton: regulament ostășesc pentru miliția pămîntenească (1831).
2) pămîntenésc v. tr. V. împămîntenesc.
pămîntenesc adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂȘTINAȘ. INDIGEN. NEAOȘ. PĂMÎNTEAN.

pământenesc dex

Intrare: pământenesc
pământenesc adjectiv
Intrare: pământeni
pământeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a