pământean definitie

11 definiții pentru pământean

PĂMÂNTEÁN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe pământ; de pe pământ, specific pământului. ♦ (Substantivat) Locuitor al pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara în care locuiește; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor2. – Pământ + suf. -eon.
PĂMÂNTEÁN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe Pământ; de pe Pământ, specific Pământului. ♦ (Substantival) Locuitor al Pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara despre care este vorba; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor2. – Pământ + suf. -ean.
PĂMÎNTEÁN, -Ă, pămînteni, -e, adj. 1. (Mai ales în basme) Care trăiește sau locuiește pe pămînt. Pe acele locuri nu se auzea să calce picior de om pămîntean. SBIERA, P. 132. Da ce vînt te-a adus și cum ai putut răzbate prin aceste locuri... Că pasăre măiastră nu vine pe aici, necum om pămîntean. CREANGĂ, O. A. 171. Pîndea umbra mlădioasă unei fete pămîntene, EMINESCU, O. IV 120. ◊ (Substantivat) Sînziana cu hoțul ei și cu alți doi pămînteni... umblă acum rătăciți pe fața pămîntului. ALECSANDRI, T. I 456. 2. Născut în țară, originar din țară, de baștină; băștinaș, indigen, autohton. Adă-ți aminte că ești pămîntean... Cruță pre biată țară. NEGRUZZI, S. I 140. Făcură complot împreună cu domnul să omoare pe toți boierii pămînteni. BĂLCESCU, O. I 70. (Substantivat) Așa au fost învățați pămîntenii noștri să nu se puie de price. SADOVEANU, P. M. 180. Pămîntenii vor simți de îndată foloasele produse prin dezvoltarea industriei interioare. ODOBESCU, S. II 111. În mai multe rînduri se măcelăriră o mulțime de pămînteni. BĂLCESCU, O. I 70.
!pământeán adj. m., s. m., pl. pământéni; adj. f. pământeánă, pl. pământéne
pământeán adj. m., pl. pământéni; f. sg. pământeánă, pl. pământéne
PĂMÂNTEÁN adj., s. 1. adj., s. v. băștinaș. 2. s. v. om. 3. adj. v. laic.
PĂMÂNTEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) v. PĂMÂNTESC. /pământ + suf. ~ean
PĂMÂNTEÁN2 ~éni m. 1) Ființă umană născută pe Pământ; pe planeta Terra; locuitor al Pământului. 2) Persoană care este de loc din regiunea sau localitatea avută în vedere; băștinaș; indigen; autohton. /pământ + suf. ~ean
pământean a. și m. 1. născut în acea țară, indigen: pământenii și străinii; 2. care locuiește pe pământ: ești tu viță de om pământean? ISP.; 3. pământesc: cunoscătorii vieții pământene EM.
pămînteán, -eáncă d., pl. enĭ, ence (d. pămînt). Care locuĭește pe pămînt, nu aĭurea (în poveștĭ). Indigen, autohton, nu emigrant: pămînteniĭ și străiniĭ. Om pămîntean, femeĭe pămînteancă (subst. ca și în țărancă Româncă), om de pe lumea asta, nu de pe cea-laltă (în poveștĭ). – Vechĭ și pemint-, pămint-.
PĂMÎNTEAN adj., s. 1. adj., s. aborigen, autohton, băștinaș, indigen, neaoș, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populația ~ a unui teritoriu.) 2. s. muritor, om. (Fericit ~!) 3. adj. laic, lumesc, mirean, mirenesc, profan, (rar) secular, (înv. și pop.) pămîntesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

pământean dex

Intrare: pământean
pământean adjectiv