pămânțel definitie

9 definiții pentru pămânțel

PĂMÂNȚÉL, pămănțele, s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur. – Pământ + suf. -el.
PĂMÂNȚÉL s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur. – Pământ + suf. -el.
PĂMÎNȚÉL, pămînțele, s. n. 1. Kiselgur. Gospodinele mai folosesc... și felurite feluri de pămînturi și pămînțele de pe la prăvălii. PAMFILE, la CADE. 2. Lutișor.
pămânțél s. n., pl. pămânțéle
pămânțél s. n., pl. pămânțéle
PĂMÂNȚÉL s. 1. v. diatomit. 2. lutișor. (~ul se folosește în pictură.)
PĂMÂNȚÉL ~e n. (diminutiv de la pământ) 1) Porțiune mică de pământ. 2) rar Varietate de argilă de culoare galbenă sau roșie folosită în pictură; lutișor. /pământ + suf. ~el
pămînțél n., pl. e. Vest. Lutișor, humă de văruit părețiĭ.
PĂMÎNȚEL s. 1. (MIN.) diatomit, kiselgur, tripoli, pămînt de diatomee. 2. lutișor. (~ul se folosește în pictură.)

pămânțel dex

Intrare: pămânțel
pămânțel substantiv neutru