păliur definitie

9 definiții pentru păliur

PĂLIÚR, păliuri, s. m. Arbust spinos de origine mediteraneană, din al cărui lemn greu, dur și elastic se fac cozi de unelte (Paliurus spina-christi). – Din lat. Paliurus, denumirea științifică al plantei.
PĂLIÚR, păliuri, s. m. Arbust spinos de origine mediteraneană, din al cărui lemn greu, dur și elastic se fac cozi de unelte (Paliurus spina-christi). – Din lat. Paliurus (numele științific al plantei).
PĂLIÚR, păliuri, s. m. Arbust spinos din familia ramnaceelor, al cărui lemn greu, dur și elastic este folosit în special pentru cozi de unelte; crește în Dobrogea pe locuri stîncoase sau este cultivat în garduri vii (Paliurus aculeatus).
păliúr (-li-ur) s. m., pl. păliúri
păliúr s. m. (sil. -li-ur), pl. păliúri
PĂLIÚR s. (BOT.; Paliurus spina-christi) (reg.) dracă, spinul-asinului, spinul-lui-Hristos.
PĂLIÚR ~i m. Arbust cu frunze ovale prevăzute cu doi spini și cu flori mici galbene-verzui, apreciat pentru lemnul lui rezistent, flexibil și cultivat pentru garduri vii. [Sil. -li-ur] Paliurus
PĂLIUR s. (BOT.; Paliurus spina-christi) (reg.) dracă, spinul-asinului, spinul-lui-Hristos.
PĂLIÚR (< lat.) s. m. Arbust cu lujeri anuali geniculați, brun-roșcați sau cenușiu-roșcați, cu câte doi spini la baza frunzelor; fructul este asemănător unei pălării (Paliurus Spina-Christi). Este o plantă rară, care înflorește în perioada mai-aug. și este folosită pentru gardurile vii datorită culorii strălucitoare a frunzișului și formei particulare a fructelor. În România crește spontan, sporadic, mai ales în Dobrogea, și este răspândită în Europa de Sud și Asia de Vest. Este numită și spinul lui Hristos.

păliur dex

Intrare: păliur
păliur substantiv masculin
  • silabisire: -li-ur