pălitură definitie

10 definiții pentru pălitură

PĂLITÚRĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. ♦ Urmă de lovitură; contuzie, rană. – Păli1 + suf. -tură.
PĂLITÚRĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. ♦ Urmă de lovitură; contuzie, rană. – Păli1 + suf. -tură.
PĂLITÚRĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. O singură pălitură i-a dat, dar din toată inima, ca atunci cînd vrei să despici un trunchi. SADOVEANU, B. 279. Izbise cu toporul în trunchiul uscat... La a doua pălitură, căzu o bucată din trunchi. C. PETRESCU, R. DR. 154.
pălitúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. pălitúrii; pl. pălitúri
pălitúră s. f., g.-d. art. pălitúrii; pl. pălitúri
PĂLITÚRĂ s. v. groază, izbitură, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, lovitură, oroare, rugină, spaimă, teroare.
PĂLITÚRĂ ~i f. Atingere bruscă și violentă dintre două corpuri; lovitură. /a păli + suf. ~tură
pălitură f. efectul pălirii.
pălitúră f., pl. ĭ. Rezultatu păliriĭ. Modu de a păli. Vechĭ. Pălicĭune.
pălitu s. v. GROAZĂ. IZBITURĂ. ÎNCRÎNCENARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOȘARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÎNTARE. LOVITURĂ. OROARE. RUGINĂ. SPAIMĂ. TEROARE.

pălitură dex

Intrare: pălitură
pălitură substantiv feminin