pălăvatic definitie

11 definiții pentru pălăvatic

PĂLĂVÁTIC, -Ă, pălăvatici, -ce, adj. (Reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, ușuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbește anapoda, fără rost; palavragiu. – Cf. bg. palav „neastâmpărat”.
PĂLĂVÁTIC, -Ă, pălăvatici, -ce, adj. (Reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, ușuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbește anapoda, fără rost; palavragiu. – Cf. bg. palav „neastâmpărat”.
PĂLĂVÁTIC, -Ă, pălăvatici, -e, adj. 1. (Regional) Nemernic. (Atestat în forma palavatic) Sfetnicul cel palavatic, cum auzi de una ca aceasta, merse la împărat și zise că... [Greuceanu] este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227. 2. Zănatic, ușuratic. Așa cum era, cu toate cusururile, rea de gură, rea de muscă, rea de plată, pălăvatică și haihuie... Mima avea hazul ei, era simpatică. M. I. CARAGIALE, C. 125. – Variantă: palavátic, -ă adj.
pălăvátic (reg.) adj. m., pl. pălăvátici; f. pălăvátică, pl. pălăvátice
pălăvátic adj. m., pl. pălăvátici; f. sg. pălăvátică, pl. pălăvátice
PĂLĂVÁTIC adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
PĂLĂVÁTIC adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
PĂLĂVÁTIC s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
pălăvatic adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.
pălăvatic adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNICĂ. TICĂLOS.
pălăvatic s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

pălăvatic dex

Intrare: pălăvatic
pălăvatic adjectiv