pălărioară definitie

8 definiții pentru pălărioară

PĂLĂRIOÁRĂ, pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie; pălăriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Pălărie + suf. -ioară.
PĂLĂRIOÁRĂ, pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie; pălăriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Pălărie + suf. -ioară.
PĂLĂRIOÁRĂ, pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie. «Boierul»: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare. SADOVEANU, O. III 356. Se înclină de la ușă, ducînd pînă jos pălărioara lui rotundă. CAMIL, PETRESCU, O. II 123.
pălărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. pălărioárei; pl. pălărioáre
pălărioáră s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. pălărioárei; pl. pălărioáre
PĂLĂRIOÁRĂ s. pălăriuță.
PĂLĂRIOA s. pălăriuță.
ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.

pălărioară dex

Intrare: pălărioară
pălărioară substantiv feminin
  • silabisire: -ri-oa-