pălămidă definitie

32 definiții pentru pălămidă

PĂLĂMÍDĂ1, pălămide, s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpină înaltă, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vătămătoare pentru semănături (Cirsium arvense). 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii (Carduus crispus). – Din bg. palamida.
PĂLĂMÍDĂ2, pălămide, s. f. Pește marin răpitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici și cu numeroși dinți pe fălci (Sarda sarda). ◊ Compus: pălămidă-de-baltă = pește mic cu corpul acoperit cu plăci osoase și cu spini (Pungitius platygaster). – Din ngr. palamídha.
PĂLĂMÍDĂ1, pălămide, s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpină înaltă, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vătămătoare pentru semănături (Cirsium arvense). 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii (Carduus crispus). – Din bg. palamida.
PĂLĂMÍDĂ2, pălămide, s. f. Pește marin răpitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici și cu numeroși dinți pe fălci (Sarda sarda). ◊ Compus: pălămidă-de-baltă = pește mic cu corpul acoperit cu plăci osoase și cu spini (Pungitius platygaster). – Din ngr. palamídha.
PĂLAMÍDĂ3, pălămide, s. f. (Mold.) Despărțitură în interiorul unei lăzi sau al unei lavițe; chichiță. [Luminările] le strînge în pălămidă lăzii. SEVASTOS, N. 308. Să cați în pălămidă lăzii, este o bucățică de zahar. CONTEMPORANUL, IV 393. Baba scoate din pălămidă lăzii un ulcioraș. ȘEZ. I 250.
PĂLĂMÍDĂ2, pălămide, s. f. 1. Pește marin de forma unui fus gros, cu solzi mici, avînd numeroși dinți ( Sarda sarda ). 2. Compus: pălămidă-de-baltă = pește mic, cu plăci, iar pe spinare cu spini (Pungitius platygaster); pește-țigănesc, osar.
PĂLĂMÍDĂ1 s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina înaltă, cu rădăcini adînci, cu frunzele întregi sau crestate, pe margini cu spini; e o buruiană vătămătoare ogoarelor, greu de stîrpit (Crisium arvense). Aceste fete așa de bine îngrijeau de grădina lor, încît nu găseai prin ea nici firicel de pălămidă. ISPIRESCU, U. 13. Ia, palmele aceste țărănești ale noastre, străpunse de pălămidă... vă țin pe dumneavoastră de atîta amar de vreme. CREANGĂ, A. 156. Pîn’ la mine-n țară Lanuri de secară, Verde pălămidă, Chinuri și obidă. TEODORESCU, P. P. 280. – Variantă: polomídă (GOGA, P. 19) s. f.
pălămídă s. f., g.-d. art. pălămídei; pl. pălămíde
!pălămídă-de-báltă (pește) s. f., g.-d. art. pălămídei-de-báltă; pl. pălămíde-de-báltă
pălămídă (bot., zool.) s. f., g.-d. art. pălămídei; pl. pălămíde
pălămídă-de-báltă s. f.
PĂLĂMÍDĂ s. (BOT.; Cirsium arvense) (reg.) crăpușnic, scaiete.
PĂLĂMÍDĂ s. v. ciulin, gălbinare, ghimpe, holeră, limba-oii, scai, scaiete, scai-galben, talpa-ursului.
PĂLĂMIDĂ-DE-BÁLTĂ s. (IHT.; Pungitius platygaster) (rar) osar, (reg.) ghelci, moș, pietroșel, zborș, peștele-dracului, pește-țigănesc.
pălămídă (pălămíde), s. f. – (Mold.) Despărțitură mică în interiorul unei lăzi. Origine necunoscută, probabil ngr.
pălămídă (pălămíde), s. f. – Bonită (Pelamys sarda). – Var. palamidă. Mr., megl. pălămidă. Ngr. παλαμύδα (Tiktin; Gáldi 216), cf. tc. palamud, bg., sb. palamida (Conev 46), it. palamida, sp. palmeta (Corominas, III, 628).
pălămídă (-ízi), s. f.1. Crăpușnic, scaiete (Cirsium arvense). – 2. Pește de rîu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr. palamida (Cihac, II, 239; Tiktin), din tc. palamud „ghindă” și acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι „ghindă” (Vasmer, Gr., 107). A existat probabil din ngr. o încrucișare cu ngr. παλάμη „palmă”, cf. ngr. παλαμονίδα „osul-iepurelui”; dar numai παλάμη nu pare să constituie o explicație suficientă. Poate are legătură cu cuvîntul următor.
PĂLĂMÍDĂ1 ~e f. Pește marin răpitor de talie medie, albastru-negru pe spinare, cu înotătoare spinoase și cu mulți dinți. ◊ ~-de- baltă pește dulcicol de talie mică, cu cap fusiform, de culoare verde-gălbuie, cu pete negre, având spini dorsali și plăci osoase laterale. /<ngr. palamídha
PĂLĂMÍDĂ2 ~e f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, ramificată, având frunze, de obicei, adânc crestate, spinoase împrejur, și flori de culoare liliachie, care crește prin semănături. /<bulg. palamida
pălămídă, pălămíde, s.f. (reg.) despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi sau al unui dulap; chichiță.
acant m. 1. plantă spinoasă, numită obișnuit pălămidă sau brânca ursului, însemnată prin frumusețea frunzelor sale; 2. Arh. podoabă care imitează frunzele acelei plante.
pălămidă f. plantă spinoasă, crește prin semănături (Cirsium arvense); pălămidă de baltă, pește cu 9-10 spini înaintea aripioarei dorsale (Gasterosteus platygaster). [Serb. PALAMIDA].
sborș m. pește mic și foarte spinos numit obișnuit pălămidă de baltă. [Cf. borz: lit. sbârlit].
1) pălămídă și pala- f., pl. e, ca stafide (ngr. palamida, d. vgr. pelamýs, -ýdos; turc. bg. palamud; it. palamita, fr. pélamide). Lacherdă (pélamys sarda). Pălămidă de baltă, un fel de peștișor numit și zborș (gasterósteus platygaster).
2) pălămídă f., pl. e (poate pin aluz. la ghimpiĭ peșteluĭ pălămidă, de unde și sîrb. bg. palamida). Gălbenare (o buruĭană). Un fel de scaĭ (cirsium [arvense și canum]). Alt fel de scaĭ numit și scaĭ măgăresc (onopordon acánthium).
3) pălămídă f., pl. e (ngr.). Est. Chichiță, despărțitură (de ținut lucrurĭ micĭ) într’o ladă, într’un sertar.
PĂLĂMI s. (BOT.; Cirsium arvense) (reg.) crăpușnic, scaiete.
pălămi s. v. CIULIN. GĂLBINARE. GHIMPE. HOLERĂ. LIMBA-OII. SCAI. SCAIETE. SCAI-GALBEN. TALPA-URSULUI.
PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ s. (IHT.; Pungitius platygaster) (rar) osar, (reg.) ghelci, moș, pietroșel, zborș, peștele-dracului, pește-țigănesc.
PĂLĂMIDĂ, pălămide, s.f. (Iht.) Pește marin, înrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent și în Marea Neagră, având carnea gustoasă și fără oase, foarte apreciat ca pește de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializează ca (engl.) bonito.
CIRSIUM Mill., PĂLĂMIDĂ, fam.. Compositae. Gen originar din Africa, America, Asia și Europa, cca 245 specii, majoritatea perene, cu tulpini robuste (cca 0,50-3 m înălțime), glabre, foliat sau spinos-aripate. înflorește vara și toamna. Flori gălbui, purpurii, albastre-violet, albe-gălbui, grupate în capitule terminale, involucrul, imbricat, cu foliolele la vîrf spinoase sau aristate. Frunze penat-sectate, spinoase. Fruct, achenă. Perii papusului plumoși, grupați la bază în inel scurt.
a-și găsi pălămida expr. (intl.) a nu găsi nimic de furat cu ocazia unei spargeri.

pălămidă dex

Intrare: pălămidă
pălămidă substantiv feminin
Intrare: pălămidă-de-baltă
pălămidă-de-baltă substantiv feminin